4 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COA s. f. v. cucoană.

COA s. f. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. (< fr. choane)

COCOA s. f. v. cucoană.

CUCOANĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoană, coa s. f.] – Cf. ngr. kokkona.

cucoa sf [At: PRAV. 707 / V: coc~ / Pl: ~ne / E: ngr ϰοϰϰῶνα] 1 (Mol; Mar; înv) Copilă (între 12 și 14 ani). 2 (Înv) Fiică. 3 (Trs; înv) Domnișoară. 4 (Îvr; îs) Lapte de ~ Produs cosmetic nedefinit mai îndeaproape. 5 (Înv) Orășeancă. 6 (Înv) Termen de adresare pentru o femeie superioară din punct de vedere social. 7 (Înv; arg) Găină. 8 (Reg) Insectă verde și subțire nedefinită mai îndeaproape. 9 (Ent; îrg; îc) ~a-chifteriță Coropișniță (Gryllotelpa vulgaris).

CUCOANĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoană, coa s. f.] – Cf. ngr. kokkóna.

CUCOANĂ, cucoane, s. f. (Azi pe cale de dispariție, uneori cu nuanță disprețuitoare; și în forma cocoană, sau familiar, prescurtat, coană) 1. Denumire pentru femeile din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresa acestora; doamnă. Da unde-i dus boierul, cucoană? ISPIRESCU, L. 180. Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură fu care era o cucoană. CREANGĂ, P. 329. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137. Lenea e cocoană mare, Care n-are de mîncare. PANN, P. V. I 105. 2. Soție a unui reprezentant al claselor exploatatoare. Du-te, mă, la cucoana domnului director. PAS, Z. I 284. Cucoană (mai adesea coană) – mare = denumire pe care o dau subalternii unei femei mai în vîrstă dintr-o familie, de obicei soacră sau mamă, pentru a o deosebi de fiica sau nora ei. 3. (Învechit) Fată tînără dintr-o familie domnitoare de la noi. Astfel se petrecură aici la noi cununiile cocoanelor doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 137. – Variante: cocoană, coa s. f.

CUCOANĂ ~e f. 1) Termen de politețe sau de respect pentru o femeie măritată. 2) depr. Femeie căreia nu-i place să muncească. [G.-D. cucoanei; Sil. -coa-nă] /cf. ngr. kokkóna

cocoană f. 1. odinioară, fiică de Domn: Doamna ceru doi juni din Fanar, pe care să-i facă gineri la ale sale două cocoane OD.; 2. azi, titlu onorific dat femeilor cari aparțin burghezimii și nobleței: acasă e cocoana? [V. cocon].

coană-chiftiriță f., pl. e (pin etim. pop. d. coană din cocoană și chiftiriță). V. coropișniță.

cocoánă (vest) și cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde și ngr. kokkóna, cocoană, și turc. kokóna, cocoană creștină, kokonoz, tînăr cochet, coconaș, kúkla, [ngr. rus. kúkla] păpușă, din aceĭașĭ răd. cu cocă, cocoloș ș. a. nenumărate). Vechĭ. Fată de boĭer saŭ de domn. Azĭ. Fam. Nevastă de boĭer saŭ damă bine îmbrăcată: boĭeru și cocoana e la plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roș. – Maĭ fam. coana (Catinca), coană (Catincă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coa (înv., fam.) s. f., art. coana, g.-d. art. coanei (coana Leana)

*coa (+ s. f.) (înv., fam.) s. f.,. g.-d. art. coanei

coană-mare s. f., art. coana-mare, g.-d. art. coanei-mari

cucoa s. f., g.-d. art. cucoanei; pl. cucoane

*coană-mare s. f., art. coana-mare, g.-d. art. coanei-mari

cucoa s. f., g.-d. art. cucoanei; pl. cucoane

cucoa s. f., g.-d. art. cucoanei; pl. cucoane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COA s. (ANAT.) nară internă.

CUCOA s. doamnă, madam, (pop.) jupîneasă, (ieșit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoană, cocoane, s.f. – 1. Copilă, fată, fecioară: „Te-am ibdit, mândrule-odată, / Fost-am cocoană, nu fată” (Memoria, 2001: 95). 2. Doamnă. 3. Unealtă de lemn folosită la derularea firului de pe fus, pentru a face ghem. De regulă, această operațiune cade în sarcina fetiței (a cocoanei). În cazul în care familia nu are fetiță, se confecționează o cocoană din lemn (Dăncuș, 2010). Sens specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Din cocon, de unde și ngr. kokkóna (Scriban).

cocoană, -e, s.f. – 1. Copilă, fată, fecioară: „Te-am ibdit, mândrule-odată, / Fost-am cocoană, nu fată” (Memoria 2001: 95). 2. Doamnă. 3. Unealtă de lemn folosită la derularea firului de pe fus pentru a face ghem. De regulă, această operațiune cade în sarcina fetiței (a cocoanei). În cazul în care familia nu are fetiță, se confecționează o cocoană din lemn (Dăncuș 2010). – Din cocon + -oană.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coana Leana / Leanța s. pr. (peior.) poreclă dată, în timpul vieții, Elenei Ceaușescu.

Intrare: coană (anat.)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coa
  • coana
plural
  • coane
  • coanele
genitiv-dativ singular
  • coane
  • coanei
plural
  • coane
  • coanelor
vocativ singular
  • coa
  • coano
plural
  • coanelor
Intrare: coană-chiftiriță
coană-chiftiriță substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coană-chiftiriță
  • coana-chiftiriță
plural
genitiv-dativ singular
  • coane-chiftiriță
  • coanei-chiftiriță
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coană-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coană-mare
  • coana-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • coane-mari
  • coanei-mari
plural
vocativ singular
  • coană-mare
plural
Intrare: cucoană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoa
  • cucoana
plural
  • cucoane
  • cucoanele
genitiv-dativ singular
  • cucoane
  • cucoanei
plural
  • cucoane
  • cucoanelor
vocativ singular
  • cucoa
  • cucoano
plural
  • cucoanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoa
  • cocoana
plural
  • cocoane
  • cocoanele
genitiv-dativ singular
  • cocoane
  • cocoanei
plural
  • cocoane
  • cocoanelor
vocativ singular
  • cocoa
  • cocoano
plural
  • cocoanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coa
  • coana
plural
  • coane
  • coanele
genitiv-dativ singular
  • coane
  • coanei
plural
  • coane
  • coanelor
vocativ singular
  • coa
  • coano
plural
  • coanelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coa, coanesubstantiv feminin

  • 1. Orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. MDN '00
etimologie:

coană-maresubstantiv feminin

  • 1. Denumire pe care o dau subalternii unei femei mai în vârstă dintr-o familie, de obicei soacră sau mamă, pentru a o deosebi de fiica sau nora ei. DLRLC

cucoa, cucoanesubstantiv feminin

  • 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doamnă diminutive: cuconiță
    • format_quote Da unde-i dus boierul, cucoană? ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
    • format_quote Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • format_quote Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • 1.1. depreciativ Femeie căreia nu-i place să muncească. NODEX
      • format_quote Lenea e cocoană mare, Care n-are de mîncare. PANN, P. V. I 105. DLRLC
  • 2. Soție a unui reprezentant al claselor exploatatoare. DLRLC
    • format_quote Du-te, mă, la cucoana domnului director. PAS, Z. I 284. DLRLC
  • 3. învechit Fată tânără dintr-o familie domnitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Astfel se petrecură aici la noi cununiile cocoanelor doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic