coale av vz colea

COALĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură a producției editoriale, care, pe lângă coala de autor, cuprinde și adaosurile editurii. Coală de autor = unitate de măsură editorială egală cu 40 000 de semne tipografice, inclusiv spațiile dintre ele, sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

coală sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I 14/27 / Pl: coli, coale / E: ngr ϰόλλα „clei”] 1-3 Foaie dreptunghiulară de hârtie, de celofan, de carton etc. 4 (Șîs ~ de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. 5 (Șîs ~ editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. 6 (Îs) ~ de autor Coală editorială egală cu 40000 de semne tipogafice sau cu 3000 cm² de desen. 7 Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași hârtie și nedesprinse unele de altele.

coalea av vz colea

colea av [At: (a. 1691) GCR I 120 /19 / A: colea / P: (Mol) cole / V: coalea, coale / E: acolea] 1 În apropiere. 2 (Îlav) Ici (și) ~ sau pe ici, (pe) ~ Pe alocuri. 3 (Îlav) De ici, (de) ~ De aici în altă parte. 4 (Îlav) Ba ici, ba ~ în toate părțile. 5 (Îlav) ~ și ~ Rar, puțin, câte unul. 6 (Îlav) De ~ până ~ Dintr-un loc intr-altul, încoace și încolo. 7 (Îlav) ~ dincolo (dincolea) Pe de o parte, pe de altă parte. 8 (Îlav) (Mai) cât ~ Prin apropiere. 9 (Îlav) Numai ~ în imediata vecinătate. 10 (Îlav) Mai ~ de Puțin mai departe de..., dar totuși în apropiere de... 11 Într-adevăr. 12 (Îla și îlv) Știi (sau știți) ~ De soi, extraordinar. 13 În momentul în care. 14 (Îlav) Când ~ De fapt.

COALĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.

COALĂ, coli, s. f. (Adesea urmat de determinarea «de hîrtie») Foaie dreptunghiulară de hîrtie albă sau colorată, a cărei mărime variază după scopul la care servește. Li s-au pus în față coli de hîrtie. STANCU, D. 228. Jumătatea absentă [a oglinzii] era înlocuită cu o coală de hîrtie verde, decolorată. C. PETRESCU, C. V. 47. ◊ Coală (de tipar) = foaie de hîrtie împăturită de obicei în opt (16 pagini) care servește ca unitate de măsurare a volumului unei cărți. – Pl. și: coale (NEGRUZZI, S. I 304).

COLE adv. v. colea.

COLEA adv. 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, încoace sau alături, în apropiere. Vin’ colea și mănîncă, îl îndemna ea. SADOVEANU, N. F. 31. Șezi colea și să ospătezi oleacă. CREANGĂ, P. 32. Vin’ colea, să o privim. ALECSANDRI, T. 460. (Urmat de determinări) Sînt mai liniștit dacă te văd colea înaintea mea. SLAVICI, O. I 352. Vin’ colea lîngă mine și nu fi dușman mie. ALECSANDRI, P. III 226. ◊ (După prepoziții) Pe colea, p’îngă palan, Mă-ntîlnii c-un bogătan. JARNÍK-BÎRSEANU, D.435. ◊ (În opoziție cu aici, ici) Astăzi ici, mîne colea, Vreme bună, vreme rea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 486. ◊ Expr. Ici și colea sau pe ici (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (și) din altă parte, dintr-un loc în altul. Apele primblărețe de ici colea s-au mutat. CONACHI, P. 212. Prind cocoșii a cînta, Și de ici și de colea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Ba ici, ba colea = în toate părțile, pretutindeni. Tot mai cercînd el, ba ici, ba colea, înspre sară numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. Colea și colea = rar, puțin, cîte unul în toate părțile. Numai grămezi, grămezi de oase... risipite colea și colea. ISPIRESCU, L. 101. De colea pînă colea = dintr-un loc într-altul, încoace și încolo, repede, fără multă vorbă. (Și în forma regională cole) Ba din una, ba din alta, și de cole pînă colea, și-au plăcut unul altuia. CREANGĂ, P. 168. ◊ (Precedat de alte adverbe) Cît colea = aproape, prin apropiere, de aproape, la o parte. Eu mă duc, ia, cît colea, să tai nițele lemne. ISPIRESCU, L. 334. Tița rîde și nu crede, Dar marghiolul să repede, Ș-o urmează cît colea. ALECSANDRI, P. P. 325. Ce stai, bade, cît colea, Cu-atîta inimă rea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 46. Mai colea de... = ceva mai departe de...; în apropiere de... Astă-iarnă am iernat Mai colea de Calafat, Într-un bordei dărîmat. TEODORESCU, P. P. 289. 2. (Cu sens modal, avînd funcțiune mai mult de exclamație, întărește înțelesul frazei în care se găsește sau al cuvîntului pe care-l determină) într-adevăr, în toată puterea cuvîntului, bine de tot, tare, n-am ce zice! O drăguță de fată ca ruptă din soare și îmbrăcată colea, ca o zînă. RETEGANUL, P. V 46. Avea și el o păreche de boi, dar colea: porumbi la păr, tineri, nalți de trup. CREANGĂ, P. 37. Acu văd și eu că ești bărbat, om verde, colea, care rupe mîța-n două. ALECSANDRI, T. 907. ◊ Expr. Știi (sau știți) colea = zdravăn, de soi, de seamă, extraordinar. Știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! EMINESCU, N. 98. Mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării, știi colea, ceva mai omenește. CREANGĂ, P. 9. Am văzut pe Radu haiducul... era, știi colea, voinic din patruzeci, rupea piatra în mină. FILIMON, C. 301. 3. (Cu sens temporal, întărind, uneori pleonastic, determinări temporale) Atunci, în timpul cînd..., în momentul cînd... Colea cînd arde soarele mai tare, dete de o fîntînă. RETEGANUL, P. I 17. Vai de mine, cît dor duc Colea seara cînd mă culc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ◊ Expr. Cînd colea (ce să vezi?) sau cîndu-i colea, se pune adesea înaintea unui adverb sau a unei construcții cu sens temporal, spre a pregăti pe ascultător că urmează ceva important, neașteptat, dorit. Cînd colea despre ziuă, cînd somnul e mai dulce, auzi un fîlfîit ca de un stol de păsări. ISPIRESCU, L. 74. Cîndu-i colea, dimineața, Lacrimile-mi taie fața. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202. – Variantă: (Mold.) cole adv.

COALĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) Unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla

coală f. foaie de hârtie pătrată. [Gr. mod. KÓLLA].

colea adv. acolo (în apropiere). [Și acolea = lat. ECC’ILLIC].

coálă f., pl. e și colĭ (ngr. kólla, foaĭe mare de hîrtie, d. vgr. kólla, cleĭ, de unde și it. colla, fr. colle, cleĭ. V. colărez, coliriŭ [?], protocol). Foaĭe mare de hîrtie. (La tipar, coala se îndoaĭe și formează maĭ multe foĭ micĭ).

cólea și coleá (ea dift.) adv. (din acolo supt infl. vbg. kolĕ). Fam. Acolea, aicĭ: ĭa șezĭ cólea lîngă mine! Ca umplutură în frază: Ĭa maĭ trage un cîntec coleá! V. colo.

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

coală s. f., g.-d. art. colii; pl. coli

colea/colea adv.

coală, pl. coli

colea

coală, -le.

colea.

COLEA adv. v. alături, aproape.

colea adv. v. ALĂTURI. APROAPE.

coală (coli), s. f. – Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. – Mr. acoală, colă. Ngr. ϰόλλα, din it. colla „coadă” (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola.

colea adv. – 1. Aici, în locul acesta, într-un loc foarte apropiat. – 2. Redundanță proprie adj. și adv., în limbajul pop. – 3. În momentul acela, pe atunci. – Var. acolea, încolea. Lat. eccum illāc, cu afereza lui a, cf. acolo. Nu pare probabilă influența sugerată de Scriban.