2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COAGULARE, coagulări, s. f. Acțiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula.

COAGULARE, coagulări, s. f. Acțiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula.

coagulare sf [At: DA ms / P: co-a~ / Pl: ~lări / E: coagula] Închegare.

COAGULARE, coagulări, s. f. Acțiunea de a se coagula; închegare, prindere. Coagularea sîngelui. – Pronunțat: co-a-.

COAGULARE s.f. Acțiunea de a (se) coagula; conglutinare. [< coagula].

COAGULA, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULA, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

coagula [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 499 / P: co-a- / Pzi: ~lez / E: fr coaguler, lat coagulare] 1 vr (D. lichide și substanțe coloidale) A se închega. 2 vt A face să se închege.

COAGULA, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega, a se prinde. Sîngele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. – Pronunțat: co-a-.

COAGULA vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].

COAGULA vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)

A SE COAGULA se ~ea intranz. (despre substanțe organice lichide) A căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare

A COAGULA ~ez tranz. A face să se coaguleze. /<fr. coaguler, lat. coagulare

*coagulațiúne f. (lat. coagulátio, -ónis). Închegare. – Și -áție și -áre.

*coaguléz (oa 2 silabe) v. tr. (lat. coágulo, -aguláre. V. cheag). Încheg.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coagulare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coagulării; pl. coagulări

coagulare (co-a-) s. f., g.-d. art. coagulării; pl. coagulări

coagulare s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coagulării; pl. coagulări

coagula (a ~) (desp. co-a-) vb., ind. prez. 1 sg. coagulez, 3 coagulea; conj. prez. 1 sg. să coagulez, 3 să coaguleze

coagula (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coagulea

coagula vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coagulez, 3 sg. și pl. coagulea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COAGULARE s 1. v. închegare. 2. v. prindere. 3. v. sleire.

COAGULARE s. 1. închegare, (livr.) conglutinare, (reg) închegătură. (~ sîngelui.) 2. închegare, prindere. (~ laptelui.) 3. închegare, sleire, solidificare (~ grăsimii.)

COAGULA vb. 1. v. închega. 2. v. prinde. 3. v. slei.

COAGULA vb. 1. a (se) închega, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) năsădi, a (se) străgheța. (Sîngele se ~.) 2. a se închega, a se prinde, (Transilv) a se strînge. (Laptele s a ~.) 3. a se închega, a se slei, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.)

Intrare: coagulare
coagulare substantiv feminin
  • silabație: co-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coagulare
  • coagularea
plural
  • coagulări
  • coagulările
genitiv-dativ singular
  • coagulări
  • coagulării
plural
  • coagulări
  • coagulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coagula
  • silabație: co-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coagula
  • coagulare
  • coagulat
  • coagulatu‑
  • coagulând
  • coagulându‑
singular plural
  • coagulea
  • coagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coagulez
(să)
  • coagulez
  • coagulam
  • coagulai
  • coagulasem
a II-a (tu)
  • coagulezi
(să)
  • coagulezi
  • coagulai
  • coagulași
  • coagulaseși
a III-a (el, ea)
  • coagulea
(să)
  • coaguleze
  • coagula
  • coagulă
  • coagulase
plural I (noi)
  • coagulăm
(să)
  • coagulăm
  • coagulam
  • coagularăm
  • coagulaserăm
  • coagulasem
a II-a (voi)
  • coagulați
(să)
  • coagulați
  • coagulați
  • coagularăți
  • coagulaserăți
  • coagulaseți
a III-a (ei, ele)
  • coagulea
(să)
  • coaguleze
  • coagulau
  • coagula
  • coagulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coagulare, coagulărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi coagula DEX '09 DEX '98 DN

coagula, coagulezverb

  • 1. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sângele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să se închege. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.