opțiuni
  • info

11 definiții pentru coacuzat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COACUZAT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

COACUZAT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

coacuzat, ~ă smf, a [At: DA ms / P: co-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr coaccuse] 1-2 (Om) acuzat că a săvârșit un delict împreună cu altcineva.

COACUZAT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu altcineva în același proces. – Pronunțat: co-a-.

COACUZAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé].

COACUZAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé)

COACUZAT ~ți m. Persoană care este acuzată împreună cu altcineva în același proces. [Sil. co-a-] /<fr. coaccusé

*coacuzát, -ă (oa 2 silabe) s. (co și acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coacuzat (desp. co-a-) s. m., pl. coacuzați

coacuzat (co-a-) s. m., pl. coacuzați

coacuzat s. m. (sil. co-a-), pl. coacuzați

coacuzat (o-a)

Intrare: coacuzat
  • silabație: co-a- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacuzat
  • coacuzatul
  • coacuzatu‑
plural
  • coacuzați
  • coacuzații
genitiv-dativ singular
  • coacuzat
  • coacuzatului
plural
  • coacuzați
  • coacuzaților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coacuzat, coacuzațisubstantiv masculin
coacuzată, coacuzatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.