10 definiții pentru coacuzat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coacuzat, ~ă smf, a [At: DA ms / P: co-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr coaccuse] 1-2 (Om) acuzat că a săvârșit un delict împreună cu altcineva.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu altcineva în același proces. – Pronunțat: co-a-.

COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé].

COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé)

COACUZÁT ~ți m. Persoană care este acuzată împreună cu altcineva în același proces. [Sil. co-a-] /<fr. coaccusé

*coacuzát, -ă (oa 2 silabe) s. (co și acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coacuzát (co-a-) s. m., pl. coacuzáți

coacuzát s. m. (sil. co-a-), pl. coacuzáți

Intrare: coacuzat
  • silabație: co-a-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacuzat
  • coacuzatul
  • coacuzatu‑
plural
  • coacuzați
  • coacuzații
genitiv-dativ singular
  • coacuzat
  • coacuzatului
plural
  • coacuzați
  • coacuzaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coacuzat, -ă coacuzat coacuzată

  • 1. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: