12 definiții pentru coacuzat

coacuzát, ~ă smf, a [At: DA ms / P: co-a~ / Pl: ~áți, ~e / E: fr coaccuse] 1-2 (Om) acuzat că a săvârșit un delict împreună cu altcineva.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu altcineva în același proces. – Pronunțat: co-a-.

coacuzát (co-a-) s. m., pl. coacuzáți

coacuzát s. m. (sil. co-a-), pl. coacuzáți

COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé].

COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé)

COACUZÁT ~ți m. Persoană care este acuzată împreună cu altcineva în același proces. [Sil. co-a-] /<fr. coaccusé

*coacuzát, -ă (oa 2 silabe) s. (co și acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ.

coacuzátă (co-a-) s. f., g.-d. art. coacuzátei; pl. coacuzáte

coacuzátă s. f. (sil. co-a-), pl. coacuzáte

Intrare: coacuzat
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coacuzat coacuzatul
plural coacuzați coacuzații
genitiv-dativ singular coacuzat coacuzatului
plural coacuzați coacuzaților
vocativ singular
plural