7 definiții pentru coacervație

coacerváție sf [At: LTR2 / P: co-a~ / Pl: ~íi / E: eg coacervation] (Chm; Fiz) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare.

COACERVÁȚIE s. f. (Chim.; Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din engl. coacervation.

COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.

coacerváție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coacerváția (-ți-a), g.-d. coacerváții, art. coacerváției

coacerváție s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coacerváția (sil. -ți-a), g.-d. coacerváții, art. coacerváției

COACERVÁȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi].

COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation)

Intrare: coacervație
coacervație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coacervație coacervația
plural
genitiv-dativ singular coacervații coacervației
plural
vocativ singular
plural