3 definiții pentru coabitațiune

coabitațiúne sf vz coabitație

COABITAȚIÚNE s.f. v. coabitație

*coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.

Intrare: coabitațiune
coabitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coabitațiune coabitațiunea
plural coabitațiuni coabitațiunile
genitiv-dativ singular coabitațiuni coabitațiunii
plural coabitațiuni coabitațiunilor
vocativ singular
plural