2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coțobănire sf [At: DA ms / V: ~opă~, ~open~ / Pl: ~ri / E: coțobăni] (Înv) 1 Agățare de ceva pentru a ajunge mai sus Cf: cocoțare Si: coțobăneală (1), coțobănit1 (1). 2 Îndârjire. 3 Trudire. 4 Opintire. 5 (Mol) Rățoire.

coțobăní vr [At: ARHIVA, 1912, nr. 1 / V: ~opă~2, ~opení2 / Pzi: ~nésc / E: ns cf coțobâră] (Înv) 1 A se agăța de ceva pentru a ajunge mai sus Cf: a se cocoța. 2 A se îndârji. 3 A se trudi. 4 A se opinti. 5 (Îe) Nu te ~ Nu mai fă eforturi zadarnice. 6 (Mol) A se rățoi.

coțobănésc (mă) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabáti-sĕa, a face tumbe; sîrb. kobácati se, a tropoi; bsl. kobacáti, a merge în brîncĭ, a se cățăra, kobáciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacátĭ, a bate din palme, rut. bácĭkati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. Mă trudesc prea mult pînă să reușesc (mă mocoșesc, mă bosîncesc, mă puchinesc, mă bunghinesc): m’am coțobănit un ceas pîn’am găsit piperu’n cămară. Nord. Opun rezistență, mă burzuluĭesc: s’au pus de pricină și nu voĭaŭ să dea cartea, aŭ prins a se coțobăni (Kir. Șez. 30, 202). – În sud ob. mă boțocănesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coțobăní, coțobănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se agăța ca să ajungă mai sus; a se aburca, a se cocoța. 2. a se căzni, a se trudi, a se opinti, a se îndârji. 3. a se rățoi, a se coțofeni, a înfrunta (pe cineva).

Intrare: coțobănire
coțobănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coțobănire
  • coțobănirea
plural
  • coțobăniri
  • coțobănirile
genitiv-dativ singular
  • coțobăniri
  • coțobănirii
plural
  • coțobăniri
  • coțobănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: coțobăni
verb (V401)
Surse flexiune: Scriban, DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coțobăni
  • coțobănire
  • coțobănit
  • coțobănitu‑
  • coțobănind
  • coțobănindu‑
singular plural
  • coțobănește
  • coțobăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coțobănesc
(să)
  • coțobănesc
  • coțobăneam
  • coțobănii
  • coțobănisem
a II-a (tu)
  • coțobănești
(să)
  • coțobănești
  • coțobăneai
  • coțobăniși
  • coțobăniseși
a III-a (el, ea)
  • coțobănește
(să)
  • coțobănească
  • coțobănea
  • coțobăni
  • coțobănise
plural I (noi)
  • coțobănim
(să)
  • coțobănim
  • coțobăneam
  • coțobănirăm
  • coțobăniserăm
  • coțobănisem
a II-a (voi)
  • coțobăniți
(să)
  • coțobăniți
  • coțobăneați
  • coțobănirăți
  • coțobăniserăți
  • coțobăniseți
a III-a (ei, ele)
  • coțobănesc
(să)
  • coțobănească
  • coțobăneau
  • coțobăni
  • coțobăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)