4 definiții pentru coșmandră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșmándră sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~re / E: ns cf coșmagă, coșmolie] (Reg) 1-3 Coșmelie (1-3). 4 Bucătărie de vară.

coșmágă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moá-, hoșmoá-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iama și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.

coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coșmándră, coșméndre, s.f. (reg.) casă veche și mică; bojdeucă.

Intrare: coșmandră
coșmandră substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșmandră
  • coșmandra
plural
  • coșmendre
  • coșmendrele
genitiv-dativ singular
  • coșmendre
  • coșmendrei
plural
  • coșmendre
  • coșmendrelor
vocativ singular
plural