8 definiții pentru coșcovitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșcovitu sf [At: IORGA, ap. CADE / Pl: ~ri / E: coșcovi + -tură] 1-2 Coșcoveală (1-2).

COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.

COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.

COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. Pe subt coșcoviturile de pe păreți atîtea legiuni de ploșniți autohtone trebuia să fi mișuit! HOGAȘ, M. N. 80.

coșcovitúră f., pl. ĭ. Coșcoveală, loc coșcovit (ca tencuĭala desprinsă, dar care se maĭ ține pe părete).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșcovitúră (rar) s. f., g.-d. art. coșcovitúrii; pl. coșcovitúri

coșcovitúră s. f., g.-d. art. coșcovitúrii; pl. coșcovitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȘCOVITÚRĂ s. v. coșcoveală.

COȘCOVITU s. cojeală, coșcoveală, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.)

Intrare: coșcovitură
coșcovitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcovitu
  • coșcovitura
plural
  • coșcovituri
  • coșcoviturile
genitiv-dativ singular
  • coșcovituri
  • coșcoviturii
plural
  • coșcovituri
  • coșcoviturilor
vocativ singular
plural

coșcovitură

etimologie:

  • Coșcovi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09