13 definiții pentru coșcogeamite coșcogeme

COȘCOGEÁMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogéme adj. invar.] – Din bg. koskodžamiti.

COȘCOGEÁMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogéme adj. invar.] – Din bg. koskodžamiti.

COȘCOGEÁMITE adj. invar. Coșcogea. Uite, mai ieri era un ghem, ș-acuma-i coșcogeamite bărbat cu mustăți. SADOVEANU, O. IV 18. – Variantă: coșcogéme (CREANGĂ, A. 51) adj. invar.

COȘCOGEÁMITE adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogea. /<bulg. koš-koğamiti

coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea: din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].

cogeá ain vz coșcogea

COȘCOGÉME adj. invar. v. coșcogeamite.

COȘCOGÉME adj. invar. (Fam.) Coșcogea. – V. coșcogeamite.

COȘCOGÉME adj. invar. v. coșcogeamite.

coșcogeá/coșcogeámite (fam.) adj. invar.

cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).

Intrare: coșcogeamite
coșcogeamite adjectiv invariabil
Surse flexiune: DOR
coșcogeme