COȘBUC, George (1866-1918, n. Hordou, azi Coșbuc, jud. Bistrița-Năsăud), poet român. Acad. (1916). Redactor la „Tribuna” din Sibiu. Stabilit apoi la București (1889), unde a întemeiat și a condus în colaborare diverse publicații („Vatra”, „Semănătorul”, „Viața literară”). Opera sa, de factură neoclasică și și folclorică („Balade și idile”, „Fire de tort”), remarcabilă prin varietatea prozodică și muzicalitatea versului, relevă aspecte ale universului rural, evocă momente capitale ale existenței („Nunta Zamfirei”, „Moartea lui Fulger”) sau instantanee ale Războiului de Independență („Cîntece de vitejie”). Pasteluri, balade de inspirație istorică, parodii („Un pipăruș modern”), versuri pentru copii. Traduceri din Dante („Divina comedie”), Homer („Odiseea”), Vergiliu („Eneida”), Kalidasa („Sakuntala”).