2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cnocauta vt [At: DEX2 / P: ~ca-u~ / Pzi: ~téz / E: cnocaut] (Spt) A învinge adversarul prin cnocaut (1).

KNOCKOUTÁ, knockoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knockout. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.[1] corectată

  1. Corecturi: knocoutez -> knockoutez,... prin knokaut ->... prin knockout. gall

CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.

CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].

CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cnocautá vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautéz, 3 sg. și pl. cnocauteáză

Intrare: cnocautare
cnocautare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cnocautare
  • cnocautarea
plural
  • cnocautări
  • cnocautările
genitiv-dativ singular
  • cnocautări
  • cnocautării
plural
  • cnocautări
  • cnocautărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cnocauta
  • silabație: cnoc-au-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cnocauta
  • cnocautare
  • cnocautat
  • cnocautatu‑
  • cnocautând
  • cnocautându‑
singular plural
  • cnocautea
  • cnocautați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cnocautez
(să)
  • cnocautez
  • cnocautam
  • cnocautai
  • cnocautasem
a II-a (tu)
  • cnocautezi
(să)
  • cnocautezi
  • cnocautai
  • cnocautași
  • cnocautaseși
a III-a (el, ea)
  • cnocautea
(să)
  • cnocauteze
  • cnocauta
  • cnocaută
  • cnocautase
plural I (noi)
  • cnocautăm
(să)
  • cnocautăm
  • cnocautam
  • cnocautarăm
  • cnocautaserăm
  • cnocautasem
a II-a (voi)
  • cnocautați
(să)
  • cnocautați
  • cnocautați
  • cnocautarăți
  • cnocautaserăți
  • cnocautaseți
a III-a (ei, ele)
  • cnocautea
(să)
  • cnocauteze
  • cnocautau
  • cnocauta
  • cnocautaseră
  • pronunție: cnocauta
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • knockouta
  • knockoutare
  • knockoutat
  • knockoutatu‑
  • knockoutând
  • knockoutându‑
singular plural
  • knockoutea
  • knockoutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • knockoutez
(să)
  • knockoutez
  • knockoutam
  • knockoutai
  • knockoutasem
a II-a (tu)
  • knockoutezi
(să)
  • knockoutezi
  • knockoutai
  • knockoutași
  • knockoutaseși
a III-a (el, ea)
  • knockoutea
(să)
  • knockouteze
  • knockouta
  • knockoută
  • knockoutase
plural I (noi)
  • knockoutăm
(să)
  • knockoutăm
  • knockoutam
  • knockoutarăm
  • knockoutaserăm
  • knockoutasem
a II-a (voi)
  • knockoutați
(să)
  • knockoutați
  • knockoutați
  • knockoutarăți
  • knockoutaserăți
  • knockoutaseți
a III-a (ei, ele)
  • knockoutea
(să)
  • knockouteze
  • knockoutau
  • knockouta
  • knockoutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cnocauta knockouta

  • 1. A-și învinge adversarul prin cnocaut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • cnocaut
    surse: DEX '09 DEX '98 DN