2 intrări

9 definiții

cnócaut sf [At: DEX2 / V: knock-out, K. O. / Pl: ~uri / E: eg knock-out] 1 Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 (Îe) A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simțire în urma unei lovituri. 3 (Fig; îae) A lăsa pe cineva fără replică.

CNÓCAUT, cnocauturi, s. n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].

CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)

CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out

KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut.Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.

KNÓCK-OUT s.n. v. cnocaut.

Intrare: knockout
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular knockout knockoutul
plural knockouturi knockouturile
genitiv-dativ singular knockout knockoutului
plural knockouturi knockouturilor
vocativ singular
plural
k.o. abreviere
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cnocaut cnocautul
plural cnocauturi cnocauturile
genitiv-dativ singular cnocaut cnocautului
plural cnocauturi cnocauturilor
vocativ singular
plural
knock-out substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular knock-out knock-outul
plural knock-outuri knock-outurile
genitiv-dativ singular knock-out knock-outului
plural knock-outuri knock-outurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cnocaut
cnocaut
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

knockout k.o. cnocaut knock-out

  • 1. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. prin extensiune Competiție în care învinsul este eliminat imediat.
      surse: DN
    • 1.2. A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă.
      surse: DN sinonime: cnocauta
  • comentariu abreviere k.o.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: