2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cnócaut sf [At: DEX2 / V: knock-out, K. O. / Pl: ~uri / E: eg knock-out] 1 Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 (Îe) A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simțire în urma unei lovituri. 3 (Fig; îae) A lăsa pe cineva fără replică.

CNÓCAUT, cnocauturi, s. n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].

CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)

CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out

knock-out[1] sn vz cnocaut corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut.Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

KNÓCK-OUT s.n. v. cnocaut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.

Intrare: cnocaut
cnocaut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
knock-out
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: knockout
  • silabație: kno-ckout, knock-out
  • pronunție: cnocaut, nocaut
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • knockout
  • knockoutul
  • knockoutu‑
plural
  • knockouturi
  • knockouturile
genitiv-dativ singular
  • knockout
  • knockoutului
plural
  • knockouturi
  • knockouturilor
vocativ singular
plural
k.o. abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • k.o.
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cnocaut
  • cnocautul
  • cnocautu‑
plural
  • cnocauturi
  • cnocauturile
genitiv-dativ singular
  • cnocaut
  • cnocautului
plural
  • cnocauturi
  • cnocauturilor
vocativ singular
plural
knock-out substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • knock-out
  • knock-outul
  • knock-outu‑
plural
  • knock-outuri
  • knock-outurile
genitiv-dativ singular
  • knock-out
  • knock-outului
plural
  • knock-outuri
  • knock-outurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

knockout k.o. cnocaut knock-out

  • 1. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. prin extensiune Competiție în care învinsul este eliminat imediat.
      surse: DN
    • 1.2. A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă.
      surse: DN sinonime: cnocauta
  • comentariu abreviere k.o.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: