opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clopoti v vz clopoți

CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

clopoți vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) ~oti / Pzi: ~țesc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.

CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.

clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clopoți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțesc, 3 sg. clopoțește, imperf. 1 clopoțeam; conj. prez. 1 sg. să clopoțesc, 3 să clopoțească

clopoți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțesc, imperf. 3 sg. clopoțea; conj. prez. 3 să clopoțească

clopoți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțesc, imperf. 3 sg. clopoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clopoțî, clopoțesc, vb. tranz. – (dial.) A trage clopotele; a clopoti: „Granguru a clopoțî / Și cucu de pop’ ar si” (Papahagi, 1925: 198; Botiza). – Din clopoti (< clopot) (DEX, MDA); cf. clopoțel.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).

Intrare: clopoți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clopoți
  • clopoțire
  • clopoțit
  • clopoțitu‑
  • clopoțind
  • clopoțindu‑
 singular plural
  • clopoțește
  • clopoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clopoțesc
 (să)
  • clopoțesc
  • clopoțeam
  • clopoții
  • clopoțisem
a II-a (tu)
  • clopoțești
 (să)
  • clopoțești
  • clopoțeai
  • clopoțiși
  • clopoțiseși
a III-a (el, ea)
  • clopoțește
 (să)
  • clopoțească
  • clopoțea
  • clopoți
  • clopoțise
plural I (noi)
  • clopoțim
 (să)
  • clopoțim
  • clopoțeam
  • clopoțirăm
  • clopoțiserăm
  • clopoțisem
a II-a (voi)
  • clopoțiți
 (să)
  • clopoțiți
  • clopoțeați
  • clopoțirăți
  • clopoțiserăți
  • clopoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • clopoțesc
 (să)
  • clopoțească
  • clopoțeau
  • clopoțiră
  • clopoțiseră
clopoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clopoțî
clopoțî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clopoți, clopoțescverb

  • 1. rar A trage clopotul; a suna din clopoțel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157. DLRLC
etimologie:
  • clopot DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.