3 intrări
10 definiții
clopotí v vz clopoți
clopoțí vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) ~otí / Pzi: ~țésc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clopoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
clopoțî, clopoțesc, vb. tranz. – (dial.) A trage clopotele; a clopoti: „Granguru a clopoțî / Și cucu de pop’ ar si” (Papahagi, 1925: 198; Botiza). – Din clopoti (< clopot) (DEX, MDA); cf. clopoțel.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) clopoți | clopoțire | clopoțit | clopoțind | singular | plural | ||
| clopoțește | clopoțiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | clopoțesc | (să) clopoțesc | clopoțeam | clopoții | clopoțisem | |
| a II-a (tu) | clopoțești | (să) clopoțești | clopoțeai | clopoțiși | clopoțiseși | ||
| a III-a (el, ea) | clopoțește | (să) clopoțească | clopoțea | clopoți | clopoțise | ||
| plural | I (noi) | clopoțim | (să) clopoțim | clopoțeam | clopoțirăm | clopoțiserăm, clopoțisem* | |
| a II-a (voi) | clopoțiți | (să) clopoțiți | clopoțeați | clopoțirăți | clopoțiserăți, clopoțiseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | clopoțesc | (să) clopoțească | clopoțeau | clopoțiră | clopoțiseră | ||