3 intrări

10 definiții

clopoțí vit [At: MARIAN, Na. 336 / V: (îvr) ~otí / Pzi: ~țésc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.

clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă

clopoțí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțeáscă

clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clopoțî, clopoțesc, vb. tranz. – (dial.) A trage clopotele; a clopoti: „Granguru a clopoțî / Și cucu de pop' ar si” (Papahagi, 1925: 198; Botiza). – Din clopoti (< clopot) (DEX, MDA); cf. clopoțel.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).

Intrare: clopoți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clopoți clopoțire clopoțit clopoțind singular plural
clopoțește clopoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clopoțesc (să) clopoțesc clopoțeam clopoții clopoțisem
a II-a (tu) clopoțești (să) clopoțești clopoțeai clopoțiși clopoțiseși
a III-a (el, ea) clopoțește (să) clopoțească clopoțea clopoți clopoțise
plural I (noi) clopoțim (să) clopoțim clopoțeam clopoțirăm clopoțiserăm, clopoțisem*
a II-a (voi) clopoțiți (să) clopoțiți clopoțeați clopoțirăți clopoțiserăți, clopoțiseți*
a III-a (ei, ele) clopoțesc (să) clopoțească clopoțeau clopoți clopoțiseră
Intrare: clopoțî
clopoțî
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: clopoti
clopoti
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)