clondir sn [At: (a. 1649) IORGA, B.R. 47 (I), 49 / V: (înv) ~riu / Pl: ~e / E: bg крондир] 1 Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, pentru lichide Cf butelcă, butelie, șip. 2 Conținutul unui clondir (1). 3 (Gmț; îe) A se pupa cu ~ A-i plăcea să bea. 4 (Înv; îf clondiriu) Vas ornamental de marmură sau sticlă.

CLONDIR, clondire, s. n. Vas de sticlă de mărime mijlocie, cu gîtul sțrîmt și scurt. Ținea clondirul în buzunar și-l ducea din cînd în cînd la gură. PAS, Z. I 147. Vede pe masă coșcogea clondir de vin. HOGAȘ, DR. 266. Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu. FILIMON, C. 224. El, de veste cum prindea, înainte ne ieșea, C-un clondir plin de rachiu: Cu clondirul d-a dreapta, Cu paharul d-a stingă; Din clondir turnîndu-ne, Din gură grăindu-ne... TEODORESCU, P. P. 16.

CLONDIR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /<bulg. krondir

CLONDIR s.n. (Mold., ȚR) Vas de sticlă cu gîtul scurt și strîmt. A: Răpia cine ce putea . . . cine sticle, cine clondire, cine păhare. IM 1754, 75^v. B: Lagvica. Plosca. Clondir. MARDARIE, 169. Luînd Moisi jumătate de sînge, turnă în clondir. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82^r; IM 1730, 106^{r]. Etimologie: ngr. klontiri. Cf. bg. krondir. Cf. c a n c i o l.

clondir n. sticlă cu gâtul scurt și strâmt. [Gr. mod.].

clondír n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri și kryondiri [scris -ntiri], d. krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg. krondil și krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui: un clondir de vin. – La început s’a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V. urcĭor și damigeană.

clondiriu sn vz clondir

clondir s. n., pl. clondire

clondir s. n., pl. clondire

clondir s. n., pl. clondire

CLONDIR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)

CLONDIR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)

clondir (clondire), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var.

clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă.