2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cloncănít sn [At: PAMFILE, J. I, 305 / Pl: ~uri / E: cloncăni] 1 Scoatere de sunete caracteristice unor păsări. 2 Sunet caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. 3 Producere de zgomote în apă cu cloncul1 (2). 4 Zgomot produs în apă de clonc1 (2).

CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

CLONCĂNÍT s. n. Cloncănire.

CLONCĂNÍT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ul găinii.)

CLONCĂNÍT ~uri n. Sunet caracteristic scos de cloșcă. /v. a cloncăni

cloncănít n., pl. urĭ. Strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ: s'auzea un cloncănit.

cloncăní vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: clóncăn, ~nésc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăí (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne

A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLONCĂNÍT s. cloncănire, (reg.) clóncăt. (~ găinii.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cloncănit s. n. sg. denunț.

Intrare: cloncăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cloncăni cloncănire cloncănit cloncănind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cloncăne (să) cloncăne cloncănea cloncăni cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cloncăne (să) cloncăne cloncăneau cloncăni cloncăniseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cloncăni cloncănire cloncănit cloncănind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cloncănește (să) cloncănească cloncănea cloncăni cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cloncănesc (să) cloncănească cloncăneau cloncăni cloncăniseră
Intrare: cloncănit
cloncănit substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloncănit cloncănitul
plural
genitiv-dativ singular cloncănit cloncănitului
plural
vocativ singular
plural