O definiție pentru clonțișor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clonțișór s. n., pl. clonțișoáre

Intrare: clonțișor
clonțișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clonțișor
  • clonțișorul
  • clonțișoru‑
plural
  • clonțișoare
  • clonțișoarele
genitiv-dativ singular
  • clonțișor
  • clonțișorului
plural
  • clonțișoare
  • clonțișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)