2 intrări

2 definiții

CLOMPĂÍ, clompăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A produce zgomot, lovind două lucruri tari unul de altul. – Onomatopee.

clompăí, pers. 3 sg. clómpăie, vb. IV (reg.; despre două obiecte tari care se lovesc unul de altul) a suna.

Intrare: clompăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clompăi clompăire clompăit clompăind singular plural
clompăiește clompăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clompăiesc (să) clompăiesc clompăiam clompăii clompăisem
a II-a (tu) clompăiești (să) clompăiești clompăiai clompăiși clompăiseși
a III-a (el, ea) clompăiește (să) clompăiască clompăia clompăi clompăise
plural I (noi) clompăim (să) clompăim clompăiam clompăirăm clompăiserăm, clompăisem*
a II-a (voi) clompăiți (să) clompăiți clompăiați clompăirăți clompăiserăți, clompăiseți*
a III-a (ei, ele) clompăiesc (să) clompăiască clompăiau clompăi clompăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clompăi clompăire clompăit clompăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clompăie (să) clompăie clompăia clompăi clompăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clompăie (să) clompăie clompăiau clompăi clompăiseră
Intrare: clompăire
clompăire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clompăire clompăirea
plural clompăiri clompăirile
genitiv-dativ singular clompăiri clompăirii
plural clompăiri clompăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)