2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).

clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

clocoțel1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clocoțel s. m., (mai frecv.) pl. clocoței, art. clocoțeii

clocoțel s. m., pl. clocoței, art. clocoțeii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.

CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vînătă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clocoțel, clocoței, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).

Intrare: clocoței
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
Intrare: clocoțel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelul
  • clocoțelu‑
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelului
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocoțel, clocoțeisubstantiv masculin

etimologie:
  • cf. clocot DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.