cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.

CLOȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curînd și încă îi îngrijește. Muierea încremenise lîngă vatră... ca o cloșcă speriată de uliu. REBREANU, R. I 198. Deschidea cotețele și le da de mîncare [păsărilor], apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui mai cu milă decît cloștile. ISPIRESCU, L. 309. Oare unde-i cloșca cu puii? Puii mantii, pui, pui, pui! ALECSANDRI, T. I 263. Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat. Fură cloșca do pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre o persoană care fură de zvîntă, despre un hoț de profesie. ♦ Fig. Om leneș, inactiv, care nu face nici o treabă. Pentru el, sergentul cu pricina, erou pe front, reprezintă mai mult decît maiorul, cloșcă la partea sedentară. PAS, Z. III 23. 2. (Articulat, adesea determinat prin «cu pui») Numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. Pe cînd ieșise cloșca pe cer, boierii intrau unul după altul în butcile lor. GHICA, S. 514. – Pl. și: cloște (GÎRLEANU, L. 10).

CLOȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curînd. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka.

CLOȘCĂ ~ti f. 1) Pasăre care clocește ouă sau îngrijește puii. ◊ A fura ouăle de sub ~ (sau ~ca de pe ouă) a fi un hoț abil. A sta (sau a ședea) ~ a) a sta fără lucru; a trândăvi; b) a nu se mișca din loc; a sta nemișcat. 2) fig. Om leneș, inactiv. 3): ~ artificială instalație pentru încălzirea puilor de incubator. 4): ~ca-cu-Pui constelație din emisfera boreală; Găinușa. [G.-D. cloștii] /<bulg. kloțka

cloșcă f. 1. găină care clocește sau are pui; 2. cloșca cu pui, numele popular al constelatiunii pleiadelor și al tezaurului dela Pietroasa: pe când ieșise cloșca pe cer GHICA. [Rus. KLUȘKA].

clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).

clocică sf vz cloșcă

cloșcă s. f., g.-d. art. cloștii; pl. cloști

cloșcă s. f., g.-d. art. cloștii; pl. cloști

cloșcă s. f., g.-d. art. cloștii; pl. cloști

cloșcă, pl. cloști

cloșcă, -ști.

CLOȘCĂ s. 1. (ORNIT.) (Transilv.) clocă, (Transilv, Ban., Olt. și Bucov.) cloță. (O ~ cu pui.) 2. cloșcă artificială v. incubator. 3. (art.) v. gaia. 4. cloșca-cu-pui v. uliul-și-porumbeii.

CLOȘCĂ s. 1. (ORNIT.) (Transilv.) clocă, (Transilv., Ban., Olt. și Bucov.) cloță. (O ~ cu pui.) 2. cloșcă artificială = clocitoare, incubator. 3. (art.) gaia, (Olt.) de-a cloața. (Jocul de copii numit ~.) 4. cloșca-cu-pui = puia-gaia, uliul-și-porumbeii, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

cloșcă (cloști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări).

cloșcă, cloști, cloște, s.f. – (reg.; bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALRRM, 1971: 440). – Din bg., ucr. kločka „cloșcă”, cf. alb. kločkë (Cihac, Conev, DER); din bg. kločka (DEX, MDA).

cloșcă, cloști, cloște, s.f. – (bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALR 1971: 440). – Din ucr. kločka, cf. alb. kločkë (DER).

CLOȘCA CU PUII DE AUR v. Pietroasele.

a fura ouăle de sub cloșcă expr. a fi un hoț foarte priceput.

a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.

a rămâne cloșcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată. 2. (d. bărbați) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.).

a sta cloșcă expr. (d. femei) a accepta fără să se opună / fără să se împotrivească unui raport sexual.

a ședea cloșcă expr. 1. a ședea cu genunchii adunați sub bărbie 2. (fig.) a lenevi, a sta degeaba

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.