2 definiții pentru clocăi

clocăí vi [At: ECONOMIA, 104/17 / V: (înv) ~ărí / Pzi: ~ésc / E: fo Cf cloncăi, cloncăni, croncăni] (Înv; d. păsări) A cloncăni într-un anumit fel (când începe să clocească).

CLOCĂÍ, pers. 3 clócăie / clocăiéște, vb. IV. Intranz. A cotcodăci (1), a cotcorozi. (din cloc)

Intrare: clocăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clocăi clocăire clocăit clocăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clocăie (să) clocăie clocăia clocăi clocăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clocăie (să) clocăie clocăiau clocăi clocăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clocăi clocăire clocăit clocăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clocăiește (să) clocăiască clocăia clocăi clocăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clocăiesc (să) clocăiască clocăiau clocăi clocăiseră