25 de definiții pentru cloambă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOAMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

CLOAMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

cloambă sf [At: ECONOMIA, 136 / V: clom~, cleom~, cleo~, clio~, ~mpă, cleoampă, cro~ / E: nct] (Reg) 1 Creangă. 2 Bucată de fier încovoiată. 3 (Îf clio~) Scoabă. 4 (Îaf clio~) Mână. 5 Hoașcă. 6 Mârțoagă. 7 (Îf cleo~) Cloșcă. 8 (Îvp; irn; îf cleo~) Om îmbrăcat în haine nemțești Si: pantalonar.

CLOAMBĂ, cloambe, s. f. (Mold., Transilv.) Creangă, cracă. Pe cloambe înalte de brad, cucoșii cîntau. SADOVEANU, V. F. 45. Scoase fluierul și-ncepu a trage un cîntec, de mîrlele stau pe cloambele fagului ca mute și-l ascultau. RETEGANUL, P. I 17. Să știu că te-aș vedea, Păduricea c-aș tăia. Nici o cloambă n-aș lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.- Variantă: clomb, clomburi (SADOVEANU, N. P. 27, SADOVEANU, O. A. II 176), s. n.

cloambă f. Tr. creangă de arbore. [Cf. rus. KLUMBA, boschet (și pentru sens, fr. bouquet)].

cloámbă, cleoámbă și croámbă f., pl. e (rus. klúmba, d. pol. klomb, strat de florĭ, ĭar aceasta d. engl. clump, grupa de copacĭ. Cp. și cu bg. klon, ramură, cotor. Bern. 1, 521). Trans. (J. B. 121). Ramură. – Și adj. = „țeapăn, ca lemnu”: îĭ îngheață mîĭnile cleoambe pe toporîște (Agrb. Înt. 133).

CLOMB s. n. v. cloambă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cloambă (reg.) s. f., g.-d. art. cloambei; pl. cloambe

cloambă (reg.) s. f., g.-d. art. cloambei; pl. cloambe

cloambă s. f., g.-d. art. cloambei; pl. cloambe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOAMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

cloambă s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cloambă (cloambe), s. f.1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 și Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potrivește nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanț, s. n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. și Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă și clonț; tot așa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s. n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniță), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă și pociumb.Der. clombos, adj. (rămuros).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cloambă, cloambe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.

cloambă, cloambe, s.f. – (reg.) Creangă, ramură: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu’ o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie, 1980: 70; Tohat). – Et. nec. (DEX, MDA); probabil din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, DA, Galdi, cf. DER).

cloambă, -e, s.f. – Creangă: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu’ o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie 1980: 70; Tohat-Codru). – Din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloambă, cloambe s. f. prostituată.

Intrare: cloambă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloambă
  • cloamba
plural
  • cloambe
  • cloambele
genitiv-dativ singular
  • cloambe
  • cloambei
plural
  • cloambe
  • cloambelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clomb
  • clombul
  • clombu‑
plural
  • clomburi
  • clomburile
genitiv-dativ singular
  • clomb
  • clombului
plural
  • clomburi
  • clomburilor
vocativ singular
plural
croambă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clombă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clioambă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cloampă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleombă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleoampă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleoambă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloambă, cloambesubstantiv feminin

  • 1. regional Cracă, creangă, ramură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cloambe înalte de brad, cucoșii cîntau. SADOVEANU, V. F. 45. DLRLC
    • format_quote Scoase fluierul și-ncepu a trage un cîntec, de mirlele stau pe cloambele fagului ca mute și-l ascultau. RETEGANUL, P. I 17. DLRLC
    • format_quote Să știu că te-aș vedea, Păduricea c-aș tăia. Nici o cloambă n-aș lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.