2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloață sf vz cloță

cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.

cloță sf [At: MARIAN, S.R. II, 44 / V: ~oață, (îrg) cluță / Pl: ~țe / E: srb klokati] (Reg) 1-3 Cloșcă (1, 11, 13). 4 (Fig) Proxenetă. 5 (Îf cloață) Speculant. 6 (Îaf) Șmecher.

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Mai ales în Transilv., Ban., Olt.) Cloșcă. Să stea cloțele pe ouă și să scoată pui. ȘEZ. XII 168.

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Reg.) Cloșcă.- Comp. sb. klocati.

clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Var.) Cloață. (cf. cloață)

Intrare: cloța
cloța
invariabil (I1)
  • cloța
Intrare: cloță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloță
  • cloța
plural
  • cloțe
  • cloțele
genitiv-dativ singular
  • cloțe
  • cloței
plural
  • cloțe
  • cloțelor
vocativ singular
plural
cluță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloță, cloțesubstantiv feminin

  • 1. regional Cloșcă. DLRLC
    sinonime: cloșcă
    • format_quote Să stea cloțele pe ouă și să scoată pui. ȘEZ. XII 168. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.