cloț¹ sn [At: MARDARIE, L. 2980 / Pl: ~uri / E: săs klôts] (Reg) 1 Trunchiul stejarului tăiat în bucăți de la 0,5 la 2 m. 2 Bucată dintr-un trunchi de copac. 3 Bucată de trunchi de molid sau brad din care se fac șindrile sau scânduri. 4 (Pgn) Bucată de lemn. 5 Prăjină de brad. 6 (Fig; îs) Beat ~ Beat turtă. 7 Cui pentru înnăditul tânjalelor una de alta prin cârcei. 8 (Înv) Zăvor.