2 definiții pentru cliucăitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cliucăitor, ~oare sn [At: H XVIII, 267 / Pl: ~oare / E: cliucăi + -(i)tor] (Ban) Băț cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cliucăitor, cliucăitoare, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cliucăitor
cliucăitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)