2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIRONOMISI, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).

CLIRONOMISI, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).

clironomisi vt [At: PISCUPESCU, O. 176/17 / Pzi: ~sesc / E: clironom] (Înv) A moșteni un bun.

CLIRONOMISI, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A moșteni. Ai socotit c-aș primi eu vrodată să te clironomisesc? ALECSANDRI, T. 637.

A CLIRONOMISI ~esc tranz. înv. (drepturi, bunuri materiale) A căpăta prin clironomie; a moșteni. /<ngr. klironomo

clironomisì v. a moșteni (învechit): ai socotit că aș primi eu să te clironomisesc de viu? AL. [Gr. mod.].

clironomisésc v. tr. (ngr. klironomó, aor. klironómisa). Mold. Sec. 18-19. Vechĭ. Moștenesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clironomisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisesc, 3 sg. clironomisește, imperf. 1 clironomiseam; conj. prez. 1 sg. să clironomisesc, 3 să clironomisească

clironomisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisesc, imperf. 3 sg. clironomisea; conj. prez. 3 să clironomisească

clironomisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisesc, imperf. 3 sg. clironomisea; conj. prez. 3 sg. și pl. clironomisească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: clironomisire
clironomisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clironomisire
  • clironomisirea
plural
  • clironomisiri
  • clironomisirile
genitiv-dativ singular
  • clironomisiri
  • clironomisirii
plural
  • clironomisiri
  • clironomisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clironomisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clironomisi
  • clironomisire
  • clironomisit
  • clironomisitu‑
  • clironomisind
  • clironomisindu‑
singular plural
  • clironomisește
  • clironomisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clironomisesc
(să)
  • clironomisesc
  • clironomiseam
  • clironomisii
  • clironomisisem
a II-a (tu)
  • clironomisești
(să)
  • clironomisești
  • clironomiseai
  • clironomisiși
  • clironomisiseși
a III-a (el, ea)
  • clironomisește
(să)
  • clironomisească
  • clironomisea
  • clironomisi
  • clironomisise
plural I (noi)
  • clironomisim
(să)
  • clironomisim
  • clironomiseam
  • clironomisirăm
  • clironomisiserăm
  • clironomisisem
a II-a (voi)
  • clironomisiți
(să)
  • clironomisiți
  • clironomiseați
  • clironomisirăți
  • clironomisiserăți
  • clironomisiseți
a III-a (ei, ele)
  • clironomisesc
(să)
  • clironomisească
  • clironomiseau
  • clironomisi
  • clironomisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clironomisi, clironomisescverb

  • 1. învechit A moșteni (un bun, un drept). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moșteni
    • format_quote Ai socotit c-aș primi eu vrodată să te clironomisesc? ALECSANDRI, T. 637. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.