2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipotit2 sn vz clipocit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipotit1 sn vz clipocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clăpoci v vz clipoci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
- Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).
- Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cliposi v vz clipoci2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipoti2 v vz clipoci2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CLIPOCI2 pers. 3 ~ește intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clipocit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clipocit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clipoci (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 sg. și pl. clipocească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clipocit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V406) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clipocitsubstantiv neutru
-
- În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
- Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. DLRLC
-
etimologie:
- clipoci DEX '09
clipoci, clipocescverb
- 1. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut. DLRLC DEX '09 NODEX
- Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. DLRLC
- Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. DLRLC
- Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09