2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIPOTÍT s. n. v. clipocit.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).

  1. Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler

clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).

  1. Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler

clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCÍT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotít (C. PETRESCU, S. 35) s. n.

A CLIPOCÍ2 pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCÍT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

Intrare: clipoci (zgomot)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
(să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
(să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
(să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
(să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
(să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
(să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipoci
  • clipociseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoti
  • clipotire
  • clipotit
  • clipotitu‑
  • clipotind
  • clipotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clipotește
(să)
  • clipotească
  • clipotea
  • clipoti
  • clipotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clipotesc
(să)
  • clipotească
  • clipoteau
  • clipoti
  • clipotiseră
verb (V406)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăci
  • clăpăcire
  • clăpăcit
  • clăpăcitu‑
  • clăpăcind
  • clăpăcindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clăpăcește
(să)
  • clăpăcească
  • clăpăcea
  • clăpăci
  • clăpăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clăpăcesc
(să)
  • clăpăcească
  • clăpăceau
  • clăpăci
  • clăpăciseră
Intrare: clipocit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipocit
  • clipocitul
  • clipocitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clipocit
  • clipocitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipotit
  • clipotitul
  • clipotitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clipotit
  • clipotitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clipocitsubstantiv neutru

etimologie:

clipoci, clipocescverb

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut. DLRLC DEX '09 NODEX
    • format_quote Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. DLRLC
    • format_quote Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. DLRLC
    • format_quote Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.