2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clipotít1 sn vz clipocit1

clipotít2 sn vz clipocit2

CLIPOTÍT s. n. v. clipocit.

CLIPOTÍT s. n. v. clipocit.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клeпaч] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

clipocít3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~íți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.

clipocít1 sf [At: DA / V: ~otít / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).

clipocít2 sf [At: DA / V: ~otít / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

CLĂPĂCÍ vb. IV v. clipoci.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOCÍT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotít (C. PETRESCU, S. 35) s. n.

Intrare: clipoci (zgomot)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoti clipotire clipotit clipotind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clipotește (să) clipotească clipotea clipoti clipotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clipotesc (să) clipotească clipoteau clipoti clipotiseră
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăpăci clăpăcire clăpăcit clăpăcind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clăpăcește (să) clăpăcească clăpăcea clăpăci clăpăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clăpăcesc (să) clăpăcească clăpăceau clăpăci clăpăciseră
Intrare: clipocit
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clipocit clipocitul
plural
genitiv-dativ singular clipocit clipocitului
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clipotit clipotitul
plural
genitiv-dativ singular clipotit clipotitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

clipocit clipotit

etimologie:

  • vezi clipoci.
    surse: DEX '09

clipoci (zgomot) clăpăci clipoti

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: