opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLĂPĂCÍ vb. IV v. clipoci.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci2.

A CLIPOCÍ2 pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clipocí2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

Intrare: clipotire
clipotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipotire
  • clipotirea
plural
  • clipotiri
  • clipotirile
genitiv-dativ singular
  • clipotiri
  • clipotirii
plural
  • clipotiri
  • clipotirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clipoci (zgomot)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
 singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
 (să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
 (să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
 (să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
 (să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipociră
  • clipociseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoti
  • clipotire
  • clipotit
  • clipotitu‑
  • clipotind
  • clipotindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clipotește
 (să)
  • clipotească
  • clipotea
  • clipoti
  • clipotise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clipotesc
 (să)
  • clipotească
  • clipoteau
  • clipotiră
  • clipotiseră
verb (V406)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăci
  • clăpăcire
  • clăpăcit
  • clăpăcitu‑
  • clăpăcind
  • clăpăcindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăcește
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăcea
  • clăpăci
  • clăpăcise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăcesc
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăceau
  • clăpăciră
  • clăpăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clipoci (zgomot) clipoti clăpăci

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: