2 intrări

16 definiții

clintíre sf [At: N. COSTIN, L. II, 107/23 / Pl: ~ri / E: clinti] 1 Mișcare din loc Si: clinteală (1), clintit1. 2 (Nob) Schimbare. 3 (Înv) Șovăire.

CLINTÍRE s. clătinare, deplasare, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.)

clintí [At: BIBLIA (1688), 3861 / Pzi: ~tésc / E: nct] 1-2 vtr A (se) mișca puțin din loc Si: a (se) urni, a (se) deplasa, (îvp) a clăti. 3 vir (Nob) A schimba. 4 vr (Fig; înv) A șovăi. 5 vt (Fig; dob îcn) A determina pe cineva să-și schimbe o hotărâre, o părere etc.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec.

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «din loc») A mișca puțin din loc (dLe obicei depunînd un efort); a urni, a deplasa. încercă să-și ridice tatăl de pe plug, dar nu izbuti nici să-l clintească. DUMITRIU, V. L. 12. Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. La el Gruie se ducea, Mîna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Refl. Nu se clinti cînd auzi la sjhatele ei fîșîind prin iarbă niște picioare desculțe. CAMILAR, TEM. 193. Piatra nici că se clinti din loc măcar. ISPIRESCU, L. 228. Stă neadormit zi și noapte, tot într-una, fără să se clintească din loc. CREANGĂ, P. 311. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. 2. Fig. A determina pe cineva să renunțe sau să se abată de la convingerile sau hotărîrile sale. Omul acesta trebuie să fie pildă pentru bărbații noștri, nimic nu-l clintește din încrederea că-i pe drumul cel bun. CAMILAR, TEM. 60.

clintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clintésc, imperf. 3 sg. clinteá; conj. prez. 3 să clinteáscă

clintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clintésc, imperf. 3 sg. clinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. clinteáscă

CLINTÍ vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)

clintí (-tésc, -ít), vb. – A mișca, a întoarce. Sl. krętati „a răsuci” (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a cărei alterare posterioară este neclară (Procopovici, Dacor., X, 70). Înainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminării lui klenuti „a mișca” cu klatiti „a agita.” – Der. clinteală, s. f. (mișcare, deplasare; acțiunea de a mișca); neclintire, s. f. (nemișcare); neclintit, adj. (nemișcat).

A CLINTÍ ~ésc tranz. A face să se clintească. /Orig. nec.

A SE CLINTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca (puțin) din loc; a se urni. 2) fig. A se abate de la convingerile și deciziile anterioare. /Orig. nec.

clintì v. a mișca din loc, a face o mișcare: tot turnul s’a clintit Gr. Al; [Probabil formă nazalizată din clăti].

clintésc v. tr. (rudă cu cletin, clatin și infl. de scrîntesc. V. sclintesc). Urnesc, mișc puțin: stînca nicĭ nu s'a clintit macar [!]!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLINTÍRE s. clătinare, deplasare, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătíre. (~ din loc a unui bolovan.)

CLINTÍ vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)

Intrare: clinti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clinti clintire clintit clintind singular plural
clintește clintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clintesc (să) clintesc clinteam clintii clintisem
a II-a (tu) clintești (să) clintești clinteai clintiși clintiseși
a III-a (el, ea) clintește (să) clintească clintea clinti clintise
plural I (noi) clintim (să) clintim clinteam clintirăm clintiserăm, clintisem*
a II-a (voi) clintiți (să) clintiți clinteați clintirăți clintiserăți, clintiseți*
a III-a (ei, ele) clintesc (să) clintească clinteau clinti clintiseră
Intrare: clintire
clintire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clintire clintirea
plural clintiri clintirile
genitiv-dativ singular clintiri clintirii
plural clintiri clintirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)