9 definiții pentru clinoterapie

clinoterapíe sfAt: DN2 / Pl: -íi / E: fr clinothérapie] (Med) Tratament medical prin repaus la pat.

CLINOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. – Din fr. clinothérapie.

CLINOTERAPÍE, clinoterapii, s. f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. – Din fr. clinothérapie.

clinoterapíe s. f., art. clinoterapía, g.-d. clinoterapíi, art. clinoterapíei

clinoterapíe s. f., art. clinoterapía, g.-d. clinoterapíi, art. clinoterapíei

CLINOTERAPÍE s.f. Tratament al bolilor prin repaus la pat. [Gen. -iei. / < fr. clinothérapie, cf. gr. kline – pat, therapeia – tratament].

CLINOTERAPÍE s. f. tratament al unor afecțiuni prin repaus la pat. (< fr. clinothérapie)

CLINOTERAPÍE f. med. Tratament al unor boli pulmonare, neuropsihice etc. prin repaus la pat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLINO- „înclinare, involuție, poziție culcată; oblic, înclinat, clinic”. ◊ gr. kline „pantă, pat” > fr. clino-, it. id., engl. id., germ. klino- > rom. clino-.~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul în formă de șa; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deformație congenitală a capului, caracterizată prin aplatizarea sau deprimarea calotei craniene; ~claz (v. -claz), s. n., mineral arsenios de cupru, care se prezintă în formă de agregate lamelare; ~clor (v. -clor), s. n., mineral verde din grupa cloritului trioctaedric, care cristalizează în sistemul monoclinic; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație congenitală, constînd în devierea laterală a degetelor mîinii; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze oblice; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la determinarea grafică a, înclinării pantei terenului. 2. Instrument pentru măsurarea înclinării față de verticală sau de orizontală a unei găuri de sondă; ~id (v. -id), adj., în formă de pat; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul involuției organismelor animale; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de căutare a patului sau a poziției culcate; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit, format la vîrful filamentului micelian al fungilor și lichenilor; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., organ de fructificație în formă de butelie sau urcior, cuprinzînd picnospori; ~stat (v. -stat), s. n., aparat pentru cercetarea direcției de creștere a plantelor; ~static (v. -static), adj., referitor la fenomenele provocate de poziția culcată; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al bolilor prin repaus la pat.

Intrare: clinoterapie
clinoterapie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clinoterapie clinoterapia
plural clinoterapii clinoterapiile
genitiv-dativ singular clinoterapii clinoterapiei
plural clinoterapii clinoterapiilor
vocativ singular
plural