2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clini v [At: DA / Pzi: ~nesc / E: deschilini] (Îvr) Deschilini.

CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită ca piesă componentă ori ca adaos pentru a lărgi unele confecții. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, niciun amestec, nicio legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ.

clin1 smn [At: (a. 1667) URICARIUL XXV, 68 / Pl: ~i. sm, ~nuri, sn / E: vsl клни] 1 (Înv) Unealtă de cizmărie nedefinită mai îndeaproape. 2-3 (Înv) Petic de pământ (sau de pădure) triunghiular (sau îngust). 4 Porțiune din coasta muntelui izolată de văile torentelor. 5 Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. 6 (Fam; îe) A nu avea (sau, înv, a nu face, a nu-și pune) nici în ~, nici în mânecă (cu cineva) A nu avea nimic în comun (cu cineva).

CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ.

CLIN, clini, s. m., și clinuri, s. n. 1. Bucată triunghiulară (sau aproape triunghiulară) de pînză, stofă sau piele, folosită în croitorie ca piesă componentă a unei confecții sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte prea strîmtă. Fustă în clini. ▭ [Purta] sumăieș scurt fără clinuri și chimir îngust. SADOVEANU, O. V 455. La grandiosul bal, ea venise costumată... în costumul de mătase neagră, cu clinuri și bendițe stacojii. CARAGIALE, N. F. 168. ◊ Expr. A nu avea (de-a face) nici în clin, nici în mînecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). Tata mi-a dat în grijă... ca să mă feresc de omul roș, iar mai ales de cel spîn, cît oi putea; să n-am de-a face cu dînșii nici în clin, nici în mînecă. CREANGĂ, P. 202. 2. Petic de pămînt (sau de pădure) în formă de triunghi. Pe clin, la vale, erau împrăștiate case, sub glugi de stuh; de-abia se vedeau din livezile verzi. SADOVEANU, O. I 34. Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră, luminișuri dure. TOPÎRCEANU, B. 12. După cîtva timp văzu că un rumîn nu-și ține linia lui din dreapta, ci se duce spre stingă, îngustînd astfel pogonul.Măi Mihai, da de ce-mi lași clin în dreapta? SANDU-ALDEA, U. P. 161. 3. (Rar) Unealtă de cizmărie. Iară gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri... clin, ace, sule, clește... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.

CLIN1 ~i m. (în croitorie) Bucată de stofă triunghiulară sau trapezoidală folosită ca parte componentă la un obiect de îmbrăcăminte. ◊ A nu avea nici în ~, nici în mânecă a nu avea nici o legătură cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu

clin n. 1. petec de pânză ce se pune la mâneca cămășei; a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu cineva, a nu avea nimic comun laolaltă (zicătoare luată dela croitori); 2. petec triunghiular la poalele rochiilor. [Slav. KLINŬ].

clin m. (bg. rus. pol. klin, cuĭ, clin, d. vsl. klinŭ, cuĭ). Bucată de pînză orĭ de stofă din care se compune o rochie orĭ o umbrelă saŭ care se pune uneĭ haĭne ca s’o lărgeștĭ. A nu avea cu cineva nimica nicĭ în clin, nicĭ în mînecă (bg. ni vŭ klin, ni vŭ rykav), a nu avea nimica comun cu el, nicĭ o relațiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fășie de pămînt (moșioară) între altele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clin1 (element de croitorie) s. m., pl. clini

!clin1 (element de croitorie) s. m., pl. clini

clin s.m./s.n., pl. clini / clinuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.)

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.)

Intrare: clini
clini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clin (croitorie)
clin1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clin
  • clinul
  • clinu‑
plural
  • clini
  • clinii
genitiv-dativ singular
  • clin
  • clinului
plural
  • clini
  • clinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clin, clinisubstantiv masculin

  • 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită ca piesă componentă ori ca adaos pentru a lărgi unele confecții. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Fustă în clini. DLRLC
    • format_quote [Purta] sumăieș scurt fără clinuri și chimir îngust. SADOVEANU, O. V 455. DLRLC
    • format_quote La grandiosul bal, ea venise costumată... în costumul de mătase neagră, cu clinuri și bendițe stacojii. CARAGIALE, N. F. 168. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, niciun amestec, nicio legătură (cu cineva). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tata mi-a dat în grijă... ca să mă feresc de omul roș, iar mai ales de cel spîn, cît oi putea; să n-am de-a face cu dînșii nici în clin, nici în mînecă. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.