2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clincăní vi [At: DA ms / V: ~ngăní / Pzi: ~nésc / E: clinc] A clincăi.

clingăni v vz clincăni

CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tînărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C. V. 119. – Variantă: clingăní vb. IV (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)

CLINGĂNÍ vb. IV. v. clincăni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clincăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 clíncăne

clincăní vb., ind. prez. 3 sg. și pl. clíncăne, imperf. 3 sg. clincăneá

Intrare: clincănire
clincănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clincănire
  • clincănirea
plural
  • clincăniri
  • clincănirile
genitiv-dativ singular
  • clincăniri
  • clincănirii
plural
  • clincăniri
  • clincănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clincăni
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clincăni
  • clincănire
  • clincănit
  • clincănitu‑
  • clincănind
  • clincănindu‑
singular plural
  • clincăne
  • clincăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clincăn
(să)
  • clincăn
  • clincăneam
  • clincănii
  • clincănisem
a II-a (tu)
  • clincăni
(să)
  • clincăni
  • clincăneai
  • clincăniși
  • clincăniseși
a III-a (el, ea)
  • clincăne
(să)
  • clincăne
  • clincănea
  • clincăni
  • clincănise
plural I (noi)
  • clincănim
(să)
  • clincănim
  • clincăneam
  • clincănirăm
  • clincăniserăm
  • clincănisem
a II-a (voi)
  • clincăniți
(să)
  • clincăniți
  • clincăneați
  • clincănirăți
  • clincăniserăți
  • clincăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clincăne
(să)
  • clincăne
  • clincăneau
  • clincăni
  • clincăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clingăni
  • clingănire
  • clingănit
  • clingănitu‑
  • clingănind
  • clingănindu‑
singular plural
  • clingăne
  • clingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clingăn
(să)
  • clingăn
  • clingăneam
  • clingănii
  • clingănisem
a II-a (tu)
  • clingăni
(să)
  • clingăni
  • clingăneai
  • clingăniși
  • clingăniseși
a III-a (el, ea)
  • clingăne
(să)
  • clingăne
  • clingănea
  • clingăni
  • clingănise
plural I (noi)
  • clingănim
(să)
  • clingănim
  • clingăneam
  • clingănirăm
  • clingăniserăm
  • clingănisem
a II-a (voi)
  • clingăniți
(să)
  • clingăniți
  • clingăneați
  • clingănirăți
  • clingăniserăți
  • clingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clingăne
(să)
  • clingăne
  • clingăneau
  • clingăni
  • clingăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clincăni clingăni

  • 1. rar A produce un clinchet.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tînărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C. V. 119.
      surse: DLRLC

etimologie: