2 intrări

4 definiții

clincăní vi [At: DA ms / V: ~ngăní / Pzi: ~nésc / E: clinc] A clincăi.

CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tânărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C. V. 119. – Variantă: clingăní vb. IV (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)

clincăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 clíncăne

clincăní vb., ind. prez. 3 sg. și pl. clíncăne, imperf. 3 sg. clincăneá

Intrare: clincăni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clincăni clincănire clincănit clincănind singular plural
clincăne clincăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clincăn (să) clincăn clincăneam clincănii clincănisem
a II-a (tu) clincăni (să) clincăni clincăneai clincăniși clincăniseși
a III-a (el, ea) clincăne (să) clincăne clincănea clincăni clincănise
plural I (noi) clincănim (să) clincănim clincăneam clincănirăm clincăniserăm, clincănisem*
a II-a (voi) clincăniți (să) clincăniți clincăneați clincănirăți clincăniserăți, clincăniseți*
a III-a (ei, ele) clincăne (să) clincăne clincăneau clincăni clincăniseră
Intrare: clincănire
clincănire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clincănire clincănirea
plural clincăniri clincănirile
genitiv-dativ singular clincăniri clincănirii
plural clincăniri clincănirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)