8 definiții pentru climacteriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

climactériu sn [At: DN2 / V: ~m / P: ~te-riu / Pl: ? / E: ger Klimakterium] Perioadă de modificări fiziologice, psihice, funcționale ce marchează sfârșitul maturității.

CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă a vieții corespunzătoare încetării fiziologice a funcției sexuale, în care au loc modificări hormonale, somatice și psihice. [Pr.: -ri-u] – Din germ. Klimakterium.

CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice. [Pr.: -ri-u] – Din germ. Klimakterium.

CLIMACTÉRIU s.n. Fază în viața femeii sau a bărbatului când încetează funcția secreției interne a glandelor genitale. [Pron. -riu, var. climacterium s.n. / < lat. climacterium, cf. gr. klimakter – vârstă critică].

CLIMACTÉRIU s. n. fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale. (< germ. Klimakterium, lat. climacterium)

CLIMACTÉRIU n. Perioadă care marchează încetarea secreției interne a glandelor genitale la femei sau bărbați, caracterizată și printr-un ansamblu de modificări fiziologice și psihice. [Sil. -te-riu] /<germ. Klimakterium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

climactériu [riu pron. rĭu] s. n.

climactériu s. n. [-riu pron. -rĭu]

Intrare: climacteriu
climacteriu substantiv neutru
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • climacteriu
  • climacteriul
  • climacteriu‑
plural
  • climacterii
  • climacteriile
genitiv-dativ singular
  • climacteriu
  • climacteriului
plural
  • climacterii
  • climacteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)