opțiuni
  • info

12 definiții pentru clevetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLEVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

CLEVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

clevetă sf [At: COD. VOR. 73/7 / Pl: ~te / E: vsl клевета] (Înv) Calomnie.

CLEVETĂ, clevete, s. f. (Învechit) Clevetire. O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13.

CLEVETĂ s.f. (Mold.) Vorbire de rău. Clevete,... fățării,... zavistii si alte pohte reale. VARLAAM. Nici clevetei pricină să dăm. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. kleveta. Cf. b a l a m u ț i e, blojeritură, blojitură, mozavirie, ponos.

clevetă f. calomnie: să se ferească de bârfeli și clevete ISP. [Slav. KLEVETA].

clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clevetă (înv.) s. f., g.-d. art. clevetei; pl. clevete

clevetă (înv.) s. f., g.-d. art. clevetei; pl. clevete

clevetă s. f., pl. clevete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLEVETĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

clevetă s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clevetă (clevete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.

Intrare: clevetă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetă
  • cleveta
plural
  • clevete
  • clevetele
genitiv-dativ singular
  • clevete
  • clevetei
plural
  • clevete
  • clevetelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clevetă, clevetesubstantiv feminin

  • 1. învechit Calomnie, clevetire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calomnie clevetire
    • format_quote O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.