13 definiții pentru clironomie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIRONOMIE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.

CLIRONOMIE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.

clironomie sf [At: (a. 1819) URICARIUL I, 126 / V: cler~ / Pl: ~ii / E: ngr ϰλιρουομία] 1-2 (Înv) (Drept de) moștenire.

CLIRONOMIE, clironomii, s. f. (Învechit) Moștenire. Zestre? de la cine? de la Popa Petcu? să-i rămîie clironomie. CARAGIALE, O. U 257. Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domnești... relativ la împliniri de datorii, clironomii, vînzări de moșii. FILIMON, C 232.

CLIRONOMIE ~i f. înv. Drept de moștenire a bunurilor unei persoane decedate; moștenire. /<ngr. klironomia

clironomíe f. (ngr. klironomía). Mold. Sec. 18-19. Moștenire.

clironomire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: clironomi] (Înv) Moștenire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clironomie (înv.) s. f., art. clironomia, g.-d. art. clironomiei; pl. clironomii, art. clironomiile (desp. -mi-i-)

clironomie (înv.) s. f., art. clironomia, g.-d. art. clironomiei; pl. clironomii, art. clironomiile

clironomie s. f., art. clironomia, g.-d. art. clironomiei; pl. clironomii, art. clironomiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLIRONOMIE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.

clironomie s. v. MOȘTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE.

Intrare: clironomie
clironomie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clironomie
  • clironomia
plural
  • clironomii
  • clironomiile
genitiv-dativ singular
  • clironomii
  • clironomiei
plural
  • clironomii
  • clironomiilor
vocativ singular
plural
cleronomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clironomie, clironomiisubstantiv feminin

  • 1. învechit (Drept de) moștenire (a unui bun). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zestre? de la cine? de la Popa Petcu? să-i rămîie clironomie. CARAGIALE, O. II 257. DLRLC
    • format_quote Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domnești... relativ la împliniri de datorii, clironomii, vînzări de moșii. FILIMON, C 232. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.