2 intrări

3 definiții

clerón sn [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU, D.U. / Pl: ? / E: fr clairon] (Înv) Trompetă.

clerón, cleroáne și clerónuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător.

cleron n. trâmbiță cu sunetul pătrunzător: se aud cleronurile vânătorilor AL.

Intrare: cleron (pl. -oane)
cleron (pl. -oane)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cleron cleronul
plural cleroane cleroanele
genitiv-dativ singular cleron cleronului
plural cleroane cleroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: cleron (pl. -uri)
cleron (pl. -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cleron cleronul
plural cleronuri cleronurile
genitiv-dativ singular cleron cleronului
plural cleronuri cleronurilor
vocativ singular
plural