2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clămpăi vt vz clămpăni

clămpăní [At: CREANGĂ, A. 4 / V: cleampaní, clâm~, clem~, cleam~ / Pzi: ~nésc / E: clamp + -ăni] 1 vit A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (de lemn). 2 vi (Fig; șîe) A ~ din gură A flecări. 3 vt (Buc) A arma și a acționa trăgaciul unei arme de foc fără muniții.

clămpăni v vz clămpăni

clempăni v vz clămpăni

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. -ăni.

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. -ăni.

CLĂMPĂÍ vb. IV v. clămpăni.

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea «clamp». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. ◊ Fig. Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9 ◊ Tranz. fact. Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. 2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin «din gură») A vorbi vrute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. – Variante: clămpăní (CREANGĂ, A. 50), clămpăí (EMINESCU, N. 95) vb. IV.

CLEMPĂNÍ vb. IV v. clămpini.

CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni.

A CLĂMPĂNÍ ~ésc intranz. 1) (despre uși, capace etc.) A produce un clămpănit, a face „clamp-clamp”. 2) (despre berze) A bate din cioc scoțând un sunet caracteristic. 3) fig. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni. /clamp + suf. ~ăni

clămpănì v. Mold. 1. a clănțăni: a clămpăni din dinți; 2. a tremura puțin (de bătrânețe): dar clămpănia de bătrân CR.; 3. a face sgomot cu clampa; 4. a dârdăi: degeaba mai clămpăniam din gură CR.; 5. fig. a mormăi: când clămpăniam ceaslovul CR. [Onomatopee].

clămpănésc v. intr. (vsl. sîrb. klapati, a clămpăni; germ. klappen, a flecări, klimpern, a clămpăni; ung. kalampalni, a clămpăni, kolompolni, a bălăngăni. V. clamp). Se zice despre huĭetu lucrurilor de lemn ș. a. cînd se izbesc unele de altele. (Cele de metal clănțănesc și zăngănesc): barza clămpănește din cĭoc, papuciĭ clămpănesc în picĭoare. Mă clatin în mers: a clămpăni de bătrîneță. A vorbi mult și în deșert: ĭa nu maĭ clămpăni, măĭ! A clămpăni din piano, a cînta prea mult (și maĭ ales prost), a zdrăngăni. V. tr. A clămpăni o carte, a o închide răpede ca să facă clamp. V. refl. Mă izbesc de colo colo: fereastra se clămpănește de vînt. Mă vîntur, mă fîțîĭ: ce te tot clămpănești pe aicĭ? – Și clempănesc (nord).

clempănésc, V. clămpănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clămpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 să clămpăneáscă

clămpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. clămpăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂMPĂNÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

clămpăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clămpăní, clămpănesc, vb. intranz. – (fig.) A vorbi mult, fără rost (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din clamp (formă onomatopeică) + suf. -ăni (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clămpăni, clămpănesc v. i. 1. a flecări, a vorbi mult și fără rost 2. (intl.) a mânca

Intrare: clempănit
clempănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clempănit
  • clempănitul
  • clempănitu‑
  • clempăni
  • clempănita
plural
  • clempăniți
  • clempăniții
  • clempănite
  • clempănitele
genitiv-dativ singular
  • clempănit
  • clempănitului
  • clempănite
  • clempănitei
plural
  • clempăniți
  • clempăniților
  • clempănite
  • clempănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clămpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clămpăni
  • clămpănire
  • clămpănit
  • clămpănitu‑
  • clămpănind
  • clămpănindu‑
singular plural
  • clămpănește
  • clămpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clămpănesc
(să)
  • clămpănesc
  • clămpăneam
  • clămpănii
  • clămpănisem
a II-a (tu)
  • clămpănești
(să)
  • clămpănești
  • clămpăneai
  • clămpăniși
  • clămpăniseși
a III-a (el, ea)
  • clămpănește
(să)
  • clămpănească
  • clămpănea
  • clămpăni
  • clămpănise
plural I (noi)
  • clămpănim
(să)
  • clămpănim
  • clămpăneam
  • clămpănirăm
  • clămpăniserăm
  • clămpănisem
a II-a (voi)
  • clămpăniți
(să)
  • clămpăniți
  • clămpăneați
  • clămpănirăți
  • clămpăniserăți
  • clămpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clămpănesc
(să)
  • clămpănească
  • clămpăneau
  • clămpăni
  • clămpăniseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clămpăi
  • clămpăire
  • clămpăit
  • clămpăitu‑
  • clămpăind
  • clămpăindu‑
singular plural
  • clămpăiește
  • clămpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiesc
  • clămpăiam
  • clămpăii
  • clămpăisem
a II-a (tu)
  • clămpăiești
(să)
  • clămpăiești
  • clămpăiai
  • clămpăiși
  • clămpăiseși
a III-a (el, ea)
  • clămpăiește
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăia
  • clămpăi
  • clămpăise
plural I (noi)
  • clămpăim
(să)
  • clămpăim
  • clămpăiam
  • clămpăirăm
  • clămpăiserăm
  • clămpăisem
a II-a (voi)
  • clămpăiți
(să)
  • clămpăiți
  • clămpăiați
  • clămpăirăți
  • clămpăiserăți
  • clămpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăiau
  • clămpăi
  • clămpăiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clempăni
  • clempănire
  • clempănit
  • clempănitu‑
  • clempănind
  • clempănindu‑
singular plural
  • clempănește
  • clempăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clempănesc
(să)
  • clempănesc
  • clempăneam
  • clempănii
  • clempănisem
a II-a (tu)
  • clempănești
(să)
  • clempănești
  • clempăneai
  • clempăniși
  • clempăniseși
a III-a (el, ea)
  • clempănește
(să)
  • clempănească
  • clempănea
  • clempăni
  • clempănise
plural I (noi)
  • clempănim
(să)
  • clempănim
  • clempăneam
  • clempănirăm
  • clempăniserăm
  • clempănisem
a II-a (voi)
  • clempăniți
(să)
  • clempăniți
  • clempăneați
  • clempănirăți
  • clempăniserăți
  • clempăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clempănesc
(să)
  • clempănească
  • clempăneau
  • clempăni
  • clempăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clămpăi

etimologie:

  • Clamp + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

clămpăni clămpăi clempăni

  • 1. intranzitiv tranzitiv A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clămpăi clăpăi 7 exemple
    exemple
    • Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38.
      surse: DLRLC
    • Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158.
      surse: DLRLC
    • Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110.
      surse: DLRLC
    • Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A vorbi vrute și nevrute.
    exemple
    • Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clamp + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98