2 definiții pentru cleat

cleat, ~ă a vz clat1[1] corectată

  1. adăugat exponent lipsă — Ladislau Strifler

CLEAT s.n. (ȚR, Ban.) Cămară. B: Kamara. Celar, cămară, cleat. LEX. 109r. C: Klĕt. AC, 346. Etimologie: bg. klĕt. Cf. scr. klijet. Cf. celar, sclip.

Intrare: cleat
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cleat cleatul
plural
genitiv-dativ singular cleat cleatului
plural
vocativ singular
plural