CLAVIOLÍNĂ s. f. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice. (< fr. clavioline)

claviolínă s. f. (muz.) ◊ „Claviolina, un nou instrument muzical construit de industria franceză, permite reproducerea pe cale electronică a timbrului tuturor instrumentelor unei orchestre simfonice.” Sc. 18 I 66 p. 6 (din fr. clavioline)

CLAVIOLÍNĂ ~e f. Instrument muzical electronic care poate reproduce timbrul tuturor instrumentelor unei orchestre. [Sil. -vi-o-] /<fr. clavioline

claviolínă s. f. (sil. -vi-o-), pl. claviolíne

claviolină, instrument electronic, melodic, ce poate emite sunete cu timbre specifice mai multor instrumente muzicale. Este prevăzut cu o mică claviatură* și cu unele dispozitive pentru reglarea intensității și pentru efecte de vibrato*. Fixat la un instr. cu claviatură* (pian*, armoniu*), ambele instr. pot fi mânuite în același timp, cântându-se deodată melodia la c. și acomp. la pian sau armoniu.