CLAUSTRO- „spațiu închis, închidere, claustrare”. ◊ L. claustrum „loc închis, împrejmuire” > fr. claustro-, it. id., engl. id., germ. klaustro- > rom. claustro-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție irezistibilă către încăperi închise; ~fobie (v. -fobie), s. f., frică patologică de spațiile închise; ~man (v. -man₁), s. m., persoană care prezintă claustromanie; ~manie (v. -manie), s. f., claustrare voluntară.