3 definiții pentru claus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
claus sn [At: DA / A: ? / Pl: ? / E: ger Klause] (Reg) 1 Amenajare pe cursul superior al unei ape făcută pentru a înlesni plutirea lemnelor de la munte. 2 Grămadă de lemne formată la scoc. 3 Grămadă mare de lemne de foc.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
claus (-suri), s. n. – 1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
claus clausuri și clause, s.n. (reg.) 1. baraj, stăvilar, hait, opust, scoc, zăton. 2. grămadă de lemne adunată la capătul barajului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: claus
claus substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
claus substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)