3 definiții pentru claus

claus sn [At. DA / A: ? / Pl: ? / E: ger Klause] (Reg) 1 Amenajare pe cursul superior al unei ape făcută pentru a înlesni plutirea lemnelor de la munte. 2 Grămadă de lemne formată la scoc. 3 Grămadă mare de lemne de foc.

cláus (-suri), s. n.1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat.

cláus cláusuri și cláuse, s.n. (reg.) 1. baraj, stăvilar, hait, opust, scoc, zăton. 2. grămadă de lemne adunată la capătul barajului.

Intrare: claus
claus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular claus clausul
plural clausuri clausurile
genitiv-dativ singular claus clausului
plural clausuri clausurilor
vocativ singular
plural
claus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular claus clausul
plural clause clausele
genitiv-dativ singular claus clausului
plural clause clauselor
vocativ singular
plural