2 intrări

O definiție

CLAUDICÁ vb. intr. 1. a șchiopăta. 2. a călca nesigur, a se împletici; a șovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina. (< fr. claudiquer, lat. claudicare)

Intrare: claudica
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) claudica claudicare claudicat claudicând singular plural
claudichea claudicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) claudichez (să) claudichez claudicam claudicai claudicasem
a II-a (tu) claudichezi (să) claudichezi claudicai claudicași claudicaseși
a III-a (el, ea) claudichea (să) claudicheze claudica claudică claudicase
plural I (noi) claudicăm (să) claudicăm claudicam claudicarăm claudicaserăm, claudicasem*
a II-a (voi) claudicați (să) claudicați claudicați claudicarăți claudicaserăți, claudicaseți*
a III-a (ei, ele) claudichea (să) claudicheze claudicau claudica claudicaseră
Intrare: claudicare
claudicare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular claudicare claudicarea
plural claudicări claudicările
genitiv-dativ singular claudicări claudicării
plural claudicări claudicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)