2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAUDICÁ vb. intr. 1. a șchiopăta. 2. a călca nesigur, a se împletici; a șovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina. (< fr. claudiquer, lat. claudicare)

Intrare: claudicare
claudicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claudicare
  • claudicarea
plural
  • claudicări
  • claudicările
genitiv-dativ singular
  • claudicări
  • claudicării
plural
  • claudicări
  • claudicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: claudica
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • claudica
  • claudicare
  • claudicat
  • claudicatu‑
  • claudicând
  • claudicându‑
singular plural
  • claudichea
  • claudicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • claudichez
(să)
  • claudichez
  • claudicam
  • claudicai
  • claudicasem
a II-a (tu)
  • claudichezi
(să)
  • claudichezi
  • claudicai
  • claudicași
  • claudicaseși
a III-a (el, ea)
  • claudichea
(să)
  • claudicheze
  • claudica
  • claudică
  • claudicase
plural I (noi)
  • claudicăm
(să)
  • claudicăm
  • claudicam
  • claudicarăm
  • claudicaserăm
  • claudicasem
a II-a (voi)
  • claudicați
(să)
  • claudicați
  • claudicați
  • claudicarăți
  • claudicaserăți
  • claudicaseți
a III-a (ei, ele)
  • claudichea
(să)
  • claudicheze
  • claudicau
  • claudica
  • claudicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)