clasmă, clasme s. f. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, așezat fie deasupra, fie dedesubtul unei note, care face ca durata sunetului reprezentat prin aceasta să fie prelungită cu încă o bătaie accentuată; când este scrisă sub petasti, în afară de prelungirea cu încă o bătaie a sunetului, face ca acesta să se cânte cu o ușoară modulație. – Din gr. klasma.