clasificator, ~oare [At: MAIORESCU, L. 118 / Pl: ~i, ~oare / E: fr classificateur] 1-2 smf, a (Persoană) care clasifică (1). 3-4 sn, a (Carte, registru etc.) în care se clasifică (2) ceva. 5-6 sn, a (Instrument) care servește la clasificare (1).

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care clasifică, care rînduiește sau distribuie pe clase.

CLASIFICATÓR, -OÁRE adj. Referitor la clasificare. // s.m. și f. Specialist în clasificări. [Cf. fr. classificateur].

CLASIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clasifică. II. s. m. f. specialist în clasificări. III. s. n. îndrumar, indicator în care se clasifică ceva. (< fr. classificateur)

CLASIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care clasifică; care servește la clasificare. /<fr. classificateur

clasificatór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. clasificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. clasificatoáre

clasificatór² (obiect) s. n., pl. clasificatoáre

clasificatór (persoană) s. m., adj. m., pl. clasificatóri; f. sg. și pl. clasificatoáre, g.-d. sg. art. clasificatoárei

clasificatór (obiect) s. n., pl. clasificatoáre