2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.
CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clasificare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 299 / Pl: ~cări / E: clasifica] 1 Împărțire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine). 2 Ocupare a unui anumit loc la un examen, concurs.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLASIFICARE, clasificări, s. f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o ordine anumită. Clasificarea științelor. ▭ Clasificarea oamenilor în pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. CR. II Clasificare zecimală v. zecimal.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLASIFICARE s.f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. [< clasifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLASIFICA, clasific, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLASIFICA, clasific, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clasifica [At: MAIORESCU, L. 111/ Pzi: clasific / E: fr classifier] 1-2 vtr A (se) împărți sistematic pe clase (sau într-o anumită ordine). 3-4 vtr A (se) ocupa (sau a (se) atribui) cuiva un anumit loc la un examen, concurs pe baza rezultatelor obținute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLASIFICA, clasific, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o ordine anume. V. clasa. Zoologia clasifică animalele în mai multe familii, cm De aceea, cum încă vom mai vedea, nu-l putem clasifica [pe Asachi] în nici o școală. IBRĂILEANU, SP. CR. 48. ♦ A stabili locul cuvenit unui elev, unui candidat la un examen, unui participant la o competiție sportivă, conform notelor sau calificativelor obținute. A fost clasificat al doilea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLASIFICA vb. I. tr. A împărți, a rîndui sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii; a clasa. ♦ A face clasificarea unor elevi, a unor candidați etc., potrivit rezultatelor obținute la probele examinatorii. [P.i. clasific. / cf. it. classificare, fr. classifier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLASIFICA vb. I. tr. a împărți sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii după anumite criterii. II. refl., tr. a ocupa, a stabili un anumit loc unui elev, unui candidat la un examen, concurs etc., potrivit notelor (rezultatelor) obținute. (< fr. classifier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE CLASIFICA mă clasific intranz. (despre persoane) A se plasa pe un anumit loc pe baza rezultatelor obținute în cadrul unui concurs sau examen. /<fr. se classifier, germ. Klassifizieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CLASIFICA clasific tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii. 2) (persoane) A face să se clasifice. /<fr. classifier, germ. Klassifizieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clasificà v. a face, a stabili clasificațiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*clasífic, a -á v. tr. (d. clasă și -fic ca’n clari-fic). Distribuĭ în ordinea meritată, calific, apreciez: acest elev e clasificat întîĭu în clasa luĭ, fasolea e clasificată în familia papilionaceelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*clasificațiúne f. (d. clasific; fr. classification). Acțiunea de a clasifica. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clasificare s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clasifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clasific, 2 sg. clasifici, 3 clasifică; conj. prez. 1 sg. să clasific, 3 să clasifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clasifica (a ~) vb., ind. prez. 3 clasifică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clasifica vb., ind. prez. 1 sg. clasific, 3 sg. și pl. clasifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLASIFICARE s. 1. v. aranjare. 2. v. clasare. 3. ierarhizare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) 4. clasificație. (Criterii de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLASIFICARE s. 1. aranjare, așezare, clasare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. clasare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc In concurs.) 3. ierarhizare. (~ elevilor in ordinea mediilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLASIFICA vb. 1. v. aranja. 2. v. clasa. 3. a ierarhiza. (~ elevii în ordinea mediilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLASIFICA vb. 1. a aranja, a așeza, a clasa, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a se clasa, a se plasa, a se situa. (S-a ~ primul la concurs.) 3. a ierarhiza. (~ elevii în ordinea mediilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CLASIFICARE. Subst. Clasificare, clasificație (rar), categorisire, grupare; ordonare, aranjare, aranjament, orînduire, orînduială, rînduire, rînduială, sistematizare, catalogare, clasare, clasament, inventariere. Împărțire, împărțeală, repartizare, repartiție, distribuire, distribuție. Alegere, sortare, sortat, triere, triaj, selecție, selecționare. Diferențiere, ierarhizare. Grupă, grup, clasă, secțiune, categorie, diviziune, subdiviziune, compartiment, secție, subsecție, sector; ramificație, ramură (fig.), domeniu, ordin, sferă. Gen, soi, familie, specie. Calitate, varietate, sortiment, marcă, tip, model, fel, sort. Tipologie, caracterologie, sistematică. Șir, șirag, serie, rînd. Tabel, listă, catalog, index, indice; coloană, rubrică, capitol, subcapitol, paragraf, secțiune. Catalog; catalog alfabetic; catalog sistematic. Tablou (tabel) sinoptic. Arbore genealogic. Clasor, cartotecă, cartonieră (rar), fișier. Clasificator, sortator, normator. Taxonomie, taxologie (rar); catalografie. Adj. Ordonat, aranjat, orînduit, organizat, sistematizat; împărțit; divizat, compartimentat. Clasificator, specificativ, specificator, sistematic. Selectiv, selecționat. Clasabil, selecționabil. Vb. A clasifica, a clasa, a categorisi (fam.); a ordona, a aranja, a orîndui, a rîndui, a pune în ordine, a sistematiza; a cataloga, a inventaria. A împărți, a subîmpărți, a diviza, a divide, a subdivide, a compartimenta, a grupa. A sorta, a alege, a tria, a selecționa, a selecta. V. aranjare, asemănare, componență, formă, structură.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLASIFICARE s. f. (< clasifica, cf. it. classificare, fr. classifier): repartizare sau grupare sistematică a categoriilor sau a unităților lingvistice într-o anumită ordine sau pe clase distincte, în virtutea unor criterii. Putem vorbi despre c. sunetelor (în vocale, semivocale și consoane), a cuvintelor (în monosilabice și polisilabice, simple și compuse, monosemantice și polisemantice etc). a părților de vorbire (în flexibile și neflexibile), a adjectivelor (în simple și compuse, variabile și invariabile, cu o terminație și cu două terminații etc.), a modurilor (în simple, compuse și mixte, personale și nepersonale, predicative și nepredicative etc.), a atributelor (în substantivale, adjectivale, numerale, pronominale, verbale, adverbiale și interjecționale), a propozițiilor subordonate (în necircumstanțiale și circumstanțiale), a semnelor grafice (în ortografice și de punctuație), a stilurilor limbii literare (în administrativ, beletristic, publicistic, științific) etc. Distingem, în consecință, o c. a sunetelor (fonetică): repartizare sistematică a sunetelor unei limbi pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a cuvintelor (lexicală): repartizare sistematică a cuvintelor unei limbi pe clase distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a părților de vorbire (morfologică): repartizare sistematică a părților de vorbire dintr-o limbă pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a părților de propoziție (sintactică): repartizare sistematică a părților de propoziție dintr-un text pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a propozițiilor (sintactică): repartizare sistematică a propozițiilor dintr-un text pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate; o c. a limbilor: repartizare sistematică a limbilor de pe glob pe categorii distincte, potrivit unor criterii determinate etc. (Pentru toate acestea v. criteriu).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CLASIFICÁRE (< clasifica) s. f. 1. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; clasificație. 2. Operație logică prin care obiectele sînt ordonate și grupate în clase după anumite criterii. ◊ C. naturală = c. făcută după criterii esențiale avînd drept scop descoperirea ordinii în realitate. ◊ C. artificială = c. făcută după criterii convenționale considerate utile și avînd drept scop introducerea unei ordini în realitate. ◊ C. empirică = c. făcută în scopuri pragmatice și având ca rezultat numai clase reale. ◊ C. teoretică = c. făcută în scopuri teoretice și avînd ca rezultate nu numai clase reale, ci și clase posibile. ◊ C. analitică v. diviziune. ◊ Clasificarea științelor = stabilirea unor relații reciproce și sistematice între științe într-o etapă dată a dezvoltării lor, potrivit anumitor criterii. ◊ (BIBL.) C. zecimală (C.Z. și C.D.) = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor și studiilor în zece grupe numerotate 0-9 (indici principali), fiecare grupă avînd numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece (indici secundari). Criteriul a fost elaborat de bibliotecarul american M. Dewey. ◊ C. zecimală universală (C.Z.U.) = sistem, elaborat de P. Otlet și H. La Fontaine, care îmbunătățește criteriul lui Dewey, amplificîndu-i indexul științelor cu zeci de mii de subdiviziuni și subiecte. ◊ C. bugetară = grupare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare (ex. c. veniturilor după proveniență și a cheltuielilor după destinație).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clasificare, clasificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: clasificație
- Clasificarea științelor. DLRLC
- Clasificarea oamenilor în pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. CR. II 299. DLRLC
-
etimologie:
- clasifica DEX '09 DEX '98 DN
clasifica, clasificverb
- 1. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Zoologia clasifică animalele în mai multe familii. DLRLC
- De aceea, cum încă vom mai vedea, nu-l putem clasifica [pe Asachi] în nici o școală. IBRĂILEANU, SP. CR. 48. DLRLC
- 1.1. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ierarhiza
- A fost clasificat al doilea. DLRLC
-
-
etimologie:
- classifier DEX '09 DEX '98 DN