opțiuni
  • info

13 definiții pentru clarificator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLARIFICATOR, -OARE, clarificatori, -oare, adj. Care clarifică, limpezește, lămurește. – Clarifica + suf. -tor

clarificator, ~oare [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 62 / V: (rar) ~cător a / Pl: ~i, ~oare / E: clarifica + -tor] (Rar) 1 a Care clarifică. 2 sn Substanță care limpezește un lichid tulbure.

CLARIFICATOR, -OARE, clarificatori, -oare, adj. (Rar) Care clarifică, limpezește, lămurește. – Clarifica + suf. -tor.

CLARIFICATOR, -OARE, clarificatori, -oare, adj. Care clarifică, limpezește, lămurește. (în forma clarificător) Acești termeni... nu vor să fie decît niște metafore clarificătoare și nimic mai mult. IBRĂILEANU, SP. CR. 62. – Variantă: (învechit) clarificător, -oare adj.

CLARIFICATOR, -OARE adj. Care clarifică. // s.n. Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [< clarifica + -tor].

CLARIFICATOR, -OARE I. adj. care clarifică. II. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor)

CLARIFICATOR ~oare (~ ori, ~oare) rar Care clarifică; lămuritor. /a clarifica + suf. ~tor

CLARIFICĂTOR, -OARE adj. v. clarificator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clarificator adj. m., pl. clarificatori; f. sg. și pl. clarificatoare

clarificator adj. m., pl. clarificatori; f. sg. și pl. clarificatoare

clarificator adj. m., pl. clarificatori; f. sg. și pl. clarificatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLARIFICATOR adj. v. lămuritor.

CLARIFICATOR adj. edificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.)

Intrare: clarificator
clarificator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarificator
  • clarificatorul
  • clarificatoru‑
  • clarificatoare
  • clarificatoarea
plural
  • clarificatori
  • clarificatorii
  • clarificatoare
  • clarificatoarele
genitiv-dativ singular
  • clarificator
  • clarificatorului
  • clarificatoare
  • clarificatoarei
plural
  • clarificatori
  • clarificatorilor
  • clarificatoare
  • clarificatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
clarificător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarificător
  • clarificătorul
  • clarificătoru‑
  • clarificătoare
  • clarificătoarea
plural
  • clarificători
  • clarificătorii
  • clarificătoare
  • clarificătoarele
genitiv-dativ singular
  • clarificător
  • clarificătorului
  • clarificătoare
  • clarificătoarei
plural
  • clarificători
  • clarificătorilor
  • clarificătoare
  • clarificătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clarificator, clarificatoareadjectiv

  • 1. Care clarifică, limpezește, lămurește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: edificator explicativ lămuritor
    • format_quote Acești termeni... nu vor să fie decît niște metafore clarificătoare și nimic mai mult. IBRĂILEANU, SP. CR. 62. DLRLC
  • 2. (și) substantivat neutru Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. DN
etimologie:
  • Clarifica + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.