12 definiții pentru clarificator clarificător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clarificator, ~oare [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 62 / V: (rar) ~cător a / Pl: ~i, ~oare / E: clarifica + -tor] (Rar) 1 a Care clarifică. 2 sn Substanță care limpezește un lichid tulbure.

CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. Care clarifică, limpezește, lămurește. – Clarifica + suf. -tor

CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. (Rar) Care clarifică, limpezește, lămurește. – Clarifica + suf. -tor.

CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. Care clarifică, limpezește, lămurește. (în forma claríficător) Acești termeni... nu vor să fie decît niște metafore clarificătoare și nimic mai mult. IBRĂILEANU, SP. CR. 62. – Variantă: (învechit) clarificător, -oare adj.

CLARIFICATÓR, -OÁRE adj. Care clarifică. // s.n. Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [< clarifica + -tor].

CLARIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clarifică. II. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor)

CLARIFICATÓR ~oáre (~ óri, ~oáre) rar Care clarifică; lămuritor. /a clarifica + suf. ~tor

CLARIFICĂTÓR, -OÁRE adj. v. clarificator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clarificatór adj. m., pl. clarificatóri; f. sg. și pl. clarificatoáre

clarificatór adj. m., pl. clarificatóri; f. sg. și pl. clarificatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLARIFICATÓR adj. v. lămuritor.

CLARIFICATOR adj. edificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.)

Intrare: clarificator
clarificator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarificator
  • clarificatorul
  • clarificatoru‑
  • clarificatoare
  • clarificatoarea
plural
  • clarificatori
  • clarificatorii
  • clarificatoare
  • clarificatoarele
genitiv-dativ singular
  • clarificator
  • clarificatorului
  • clarificatoare
  • clarificatoarei
plural
  • clarificatori
  • clarificatorilor
  • clarificatoare
  • clarificatoarelor
vocativ singular
plural
clarificător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarificător
  • clarificătorul
  • clarificătoru‑
  • clarificătoare
  • clarificătoarea
plural
  • clarificători
  • clarificătorii
  • clarificătoare
  • clarificătoarele
genitiv-dativ singular
  • clarificător
  • clarificătorului
  • clarificătoare
  • clarificătoarei
plural
  • clarificători
  • clarificătorilor
  • clarificătoare
  • clarificătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clarificator clarificător

  • 1. Care clarifică, limpezește, lămurește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: edificator explicativ lămuritor un exemplu
    exemple
    • Acești termeni... nu vor să fie decît niște metafore clarificătoare și nimic mai mult. IBRĂILEANU, SP. CR. 62.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) substantivat neutru Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
    surse: DN

etimologie:

  • Clarifica + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN