4 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claponít sn [At: POLIZU / V: ~păn~, clăp~, (îrg) coponít, copănít / Pl: ~uri / E: claponi] Claponire.

claponi vt [At: LB / V: cojoní, copăní / Pzi: ~nésc / E: clapon] A castra cocoșii.

clăponít sn vz claponii

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș; a face clapon.

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș. – Din clapon.

claponésc v. tr. (d. clapon). Castrez cocoșiĭ, îĭ fac claponĭ. V. castrez.

Intrare: claponit (part.)
claponit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claponit
  • claponitul
  • claponitu‑
  • claponi
  • claponita
plural
  • claponiți
  • claponiții
  • claponite
  • claponitele
genitiv-dativ singular
  • claponit
  • claponitului
  • claponite
  • claponitei
plural
  • claponiți
  • claponiților
  • claponite
  • claponitelor
vocativ singular
plural
Intrare: claponit (s.n.)
claponit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claponit
  • claponitul
  • claponitu‑
plural
  • claponituri
  • claponiturile
genitiv-dativ singular
  • claponit
  • claponitului
plural
  • claponituri
  • claponiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: claponi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • claponi
  • claponire
  • claponit
  • claponitu‑
  • claponind
  • claponindu‑
singular plural
  • claponește
  • claponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • claponesc
(să)
  • claponesc
  • claponeam
  • claponii
  • claponisem
a II-a (tu)
  • claponești
(să)
  • claponești
  • claponeai
  • claponiși
  • claponiseși
a III-a (el, ea)
  • claponește
(să)
  • claponească
  • claponea
  • claponi
  • claponise
plural I (noi)
  • claponim
(să)
  • claponim
  • claponeam
  • claponirăm
  • claponiserăm
  • claponisem
a II-a (voi)
  • claponiți
(să)
  • claponiți
  • claponeați
  • claponirăți
  • claponiserăți
  • claponiseți
a III-a (ei, ele)
  • claponesc
(să)
  • claponească
  • claponeau
  • claponi
  • claponiseră
Intrare: clăponit
clăponit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

claponi

  • 1. A castra un cocoș; a face clapon.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • clapon
    surse: DLRM